Rezistență și război: sursele naționale ale coeziunii militare

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Endurance and War” de Dr. Castillo prezintă o nouă perspectivă asupra eficacității militare, subliniind importanța controlului regimului și a autonomiei forțelor armate față de convingerile tradiționale privind legăturile primare de grup. Deși oferă perspective și studii de caz valoroase, unii cititori o consideră neatractivă și cred că simplifică prea mult factorii complecși.

⬤ Oferă o teorie nouă și bine susținută privind eficacitatea militară.
⬤ Oferă studii de caz aprofundate din Primul și al Doilea Război Mondial.
⬤ Bine documentată și bine argumentată, aduce contribuții semnificative studiilor militare.
⬤ Contestă înțelepciunea convențională în domeniu.

⬤ Unii cititori găsesc scrisul plictisitor.
⬤ Criticii sugerează că argumentele conțin puncte slabe și trec cu vederea factori importanți.
⬤ Cititorii sunt împărțiți în ceea ce privește noutatea conceptelor prezentate.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Endurance and War: The National Sources of Military Cohesion

Conținutul cărții:

Atât cercetătorii, cât și specialiștii în domeniul militar au căutat de mult timp să înțeleagă de ce armatele unor țări luptă din greu atunci când sunt înfrânte, în timp ce altele se prăbușesc. În lucrarea Endurance and War, Jasen Castillo prezintă o nouă teorie unificatoare - teoria coeziunii - pentru a explica de ce armatele naționale diferă în ceea ce privește puterea lor de rezistență.

Argumentul său se bazează pe ideile din literatura de specialitate privind solidaritatea de grup în general și eficiența militară în special, care susțin că, cu cât sunt mai puternice legăturile care îi unesc pe indivizi într-un grup de orice fel, cu atât mai mare este gradul de coeziune pe care grupul îl va manifesta atunci când întreprinde acțiuni colective, inclusiv atunci când luptă în război. În mod specific, el susține că două tipuri de legături determină coeziunea și, prin urmare, rezistența forțelor armate ale unei națiuni în timpul războiului: gradul de control pe care un regim îl deține asupra cetățenilor săi și gradul de autonomie pe care îl au forțele armate pentru a se concentra asupra pregătirii pentru lupta împotriva războiului.

Înțelegerea motivelor pentru care forțele armate diferă în ceea ce privește coeziunea lor ar trebui să îi ajute pe planificatorii militari americani să evalueze mai bine capacitățile militare ale potențialilor adversari, cum ar fi Iranul și Coreea de Nord. Pentru cercetătorii din domeniul politicii internaționale, teoria coeziunii poate contribui la furnizarea de informații despre modul în care țările creează putere militară și cum câștigă războaiele.