Rezonanța morfică: Natura cauzalității formative

Recenzii ale cititorilor

Recenziile cărții lui Rupert Sheldrake evidențiază un amestec de intrigă și scepticism cu privire la teoriile sale despre rezonanța morfică și cauzalitatea formativă. Recenzenții apreciază faptul că Sheldrake contestă viziunile științifice tradiționale, argumentele sale bine documentate și stilul captivant de scriere. Cu toate acestea, unii critică ideile sale ca fiind prea complexe sau lipsite de claritate, solicitând mai multe dovezi empirice.

⬤ Stil de scriere captivant și provocator.
⬤ Contestă paradigmele științifice tradiționale și încurajează deschiderea minții.
⬤ Bine documentat, cu referințe extinse.
⬤ Oferă aplicații practice și potențiale explicații pentru întrebări științifice nerezolvate.
⬤ Mulți recenzenți au găsit teoriile revigorante și originale.

⬤ Unii cititori o consideră prea tehnică, cu prea mult accent pe chimie sau fizică.
⬤ Criticii susțin că termenii cheie nu sunt bine definiți, făcând unele părți ale cărții greu de înțeles.
⬤ Unii recenzenți sunt sceptici cu privire la validitatea teoriilor lui Sheldrake și solicită teste mai riguroase și suport empiric.
⬤ Câțiva cititori consideră că ideile sunt vagi sau amintesc de argumente filosofice învechite.

(pe baza a 75 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Morphic Resonance: The Nature of Formative Causation

Conținutul cărții:

Noua ediție actualizată și extinsă a cărții revoluționare care a stârnit o furtună de foc în lumea științifică prin abordarea sa radicală a evoluției.

- Explică modul în care formele și comportamentele trecute ale organismelor le determină pe cele ale organismelor similare din prezent prin rezonanță morfică.

- dezvăluie conexiunile nonmateriale care permit comunicarea directă în timp și spațiu.

Când A New Science of Life (O nouă știință a vieții) a fost publicată pentru prima dată, revista britanică Nature a numit-o "cel mai bun candidat pentru ardere care a existat de mulți ani". Cartea a pus sub semnul întrebării teoria mecanicistă predominantă a vieții atunci când autorul ei, Rupert Sheldrake, fost cercetător în cadrul Societății Regale, a propus că câmpurile morfogenetice sunt responsabile pentru forma și organizarea caracteristică a sistemelor din biologie, chimie și fizică - și că au efecte fizice măsurabile. Folosind teoria sa a rezonanței morfice, Sheldrake a reușit să reinterpreteze regularitățile naturii ca fiind mai degrabă obiceiuri decât legi imuabile, oferind o nouă înțelegere a vieții și conștiinței.

În anii care au urmat primei sale publicații, Sheldrake și-a continuat cercetările pentru a demonstra că formele și comportamentele anterioare ale organismelor influențează organismele prezente prin conexiuni imateriale directe în timp și spațiu. Acest lucru poate explica de ce noile substanțe chimice devin mai ușor de cristalizat peste tot în lume cu cât cristalele lor s-au format deja mai des și de ce, atunci când șobolanii de laborator au învățat cum să navigheze într-un labirint într-un loc, șobolanii din alte părți par să învețe mai ușor. Cu mai mult de două decenii de cercetări și date noi, Rupert Sheldrake argumentează și mai puternic validitatea teoriei cauzalității formative, care poate transforma radical modul în care ne vedem lumea și viitorul.