Richard Dyer-Bennet: Ultimul menestrel

Recenzii ale cititorilor

Recenzile pentru „Richard Dyer-Bennet: the Last Minstrel” de Paul O. Jenkins evidențiază cartea ca fiind o biografie cuprinzătoare și captivantă a influentului cântăreț de muzică populară și menestrel, Richard Dyer-Bennet. Criticii apreciază cercetarea amănunțită a lui Jenkins și perspectivele personale obținute din interviurile cu colegii lui Dyer-Bennet. În timp ce mulți consideră scrierea clară și informațiile îmbogățitoare, unii își exprimă dorința de explorare mai profundă a anumitor contexte istorice.

⬤ Scris captivant, cu dicție clară și fundal muzical.
⬤ Cercetare amănunțită cu informații bine documentate.
⬤ Include interviuri cu colegi care îmbogățesc narațiunea.
⬤ Detaliată cu fotografii, discografie și note exhaustive.
⬤ Satisface o lipsă anterioară de informații publicate despre Richard Dyer-Bennet.

⬤ Unii cititori își doresc o explorare mai aprofundată a anumitor subiecte, cum ar fi controversa privind lista neagră.
⬤ Natura intelectuală a muzicii lui Dyer-Bennet poate să nu fie pe placul tuturor.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Richard Dyer-Bennet: The Last Minstrel

Conținutul cărții:

În anii '40 și '50, Richard Dyer-Bennet (1913-1991) a fost unul dintre cei mai cunoscuți și mai respectați cântăreți folk din America. Paul O.

Jenkins spune, pentru prima dată, povestea lui Dyer-Bennet, adesea numit "menestrelul secolului XX". Abordarea lui Dyer-Bennet de a cânta a sunat aproape străină pentru mulți ascultători americani. Artistul folk a urmat o tradiție muzicală în pericol de dispariție.

Suedezul Sven Scholander a fost ultimul susținător european al menestrelii și a servit drept sursă de inspirație pentru Dyer-Bennet după ce tânărul cântăreț a călătorit la Stockholm pentru a-l întâlni cu un an înainte de moartea lui Scholander. Realizările lui Dyer-Bennet au fost numeroase.

La nouă ani după întâlnirea cu Scholander, el a devenit primul interpret solo de acest gen care a apărut la Carnegie Hall. Această carte susține că Dyer-Bennet a contribuit la deschiderea drumului pentru boom-ul folk de la mijlocul anilor 1950 și începutul anilor 1960, găsindu-și influența în munca lui Joan Baez, Judy Collins și mulți alții.

De asemenea, prezintă dovezi solide că Dyer-Bennet ar fi fost cu siguranță mult mai cunoscut astăzi dacă cariera sa nu ar fi fost întreruptă la jumătatea drumului de lista neagră anticomunistă Red-Scare și de interzicerea spectacolelor sale.