Robespierre: O viață revoluționară

Recenzii ale cititorilor

Biografia lui Maximilien Robespierre de Peter McPhee este o relatare bine documentată și echilibrată a vieții acestui personaj istoric complex. Deși oferă noi perspective și o perspectivă simpatică, unii cititori consideră că este lipsită de profunzime și detalii despre Revoluția Franceză, ceea ce o face mai puțin potrivită pentru cei care nu au cunoștințe prealabile despre epocă.

Meticulos cercetată, bine scrisă și pătrunzătoare. Autorul se străduiește să prezinte o viziune echilibrată asupra lui Robespierre, făcând un efort pentru a înțelege perspectiva sa. Este o bună introducere în viața și trăsăturile lui Robespierre și oferă o contrapondere la interpretările adesea unilaterale ale moștenirii sale.

Cartea este criticată pentru că este prea scurtă pentru a acoperi în mod adecvat rolul semnificativ al lui Robespierre și contextul mai larg al Revoluției Franceze. Unele inexactități factuale și dependența mare de surse secundare diminuează rigoarea sa academică. În plus, stilul de scriere este descris de unii ca fiind prea complex și dificil de abordat.

(pe baza a 30 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Robespierre: A Revolutionary Life

Conținutul cărții:

Pentru unii istorici și biografi, Maximilien Robespierre (1758-94) a fost un mare martir revoluționar care a reușit să ducă Republica Franceză în siguranță în fața unor șanse militare copleșitoare. Pentru mulți alții, el a fost primul dictator modern, un fanatic care a instigat la ucigașul Regat al Terorii în 1793-94.

Această biografie magistrală combină noi cercetări privind viața dramatică a lui Robespierre cu o înțelegere profundă a societății și a politicii Revoluției Franceze pentru a ajunge la o nouă înțelegere a omului, a pasiunilor sale și a defectelor sale tragice. Peter McPhee acordă o atenție deosebită anilor de formare ai lui Robespierre și dezvoltării unei voințe de fier la un băiat fragil conceput în afara căsătoriei și la marginea societății politicoase de provincie. Explorând modul în care aceste experiențe l-au format pe tânărul avocat care a ajuns la Versailles în 1789, autorul nu îl descoperă pe Robespierre cel rece și obsesiv din legendă, ci un om pasional, cu prietenii strânse, dar platonice, cu femeile.

Imersionat rapid în conflictul revoluționar, Robespierre a suferit perioade din ce în ce mai lungi de colaps nervos, corelate cu momente de criză politică, însă, în mod tragic, a fost incapabil să se îndepărteze de povara apăsătoare a conducerii. Exercitarea nemiloasă și intransigentă a puterii a reflectat oare o coborâre în nebunie în ultimul său an de viață? McPhee reevaluează ideologia și realitatea "Terorii", ce a intenționat Robespierre și dacă aceasta a reprezentat un abandon sau o inversare a liberalismului și a simțului justiției de la începuturile sale.