Robo Sapiens Japanicus: Roboți, gen, familie și națiunea japoneză

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o analiză serioasă a politicii și roboticii japoneze, evitând tropi culturali superficiali și abordând teme politice mai profunde. Ea evidențiază modul în care roboții sunt integrați în dinamica socială și de gen din Japonia, oferind în același timp o perspectivă critică asupra implicațiilor acestei integrări pentru grupurile marginalizate. În general, autorul oferă o perspectivă nuanțată care este atât provocatoare, cât și tulburătoare.

⬤ Oferă o examinare serioasă a politicii și roboticii japoneze.
⬤ Evită reprezentările culturale clișeizate ale Japoniei.
⬤ Abordează teme importante privind rolurile de gen și politica.
⬤ Oferă o perspectivă critică asupra implicațiilor sociale și a grupurilor marginalizate.
⬤ Scris într-un mod care este atrăgător și provoacă la reflecție.

⬤ Se concentrează în principal pe roboții umanoizi, lipsind discuțiile despre roboții industriali.
⬤ Prezintă o perspectivă oarecum sumbră asupra viitorului și a problemelor societale din Japonia.
⬤ Unii cititori pot găsi abordarea academică mai puțin accesibilă.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Robo Sapiens Japanicus: Robots, Gender, Family, and the Japanese Nation

Conținutul cărții:

Japonia este, fără îndoială, prima societate postindustrială care a îmbrățișat perspectiva coexistenței om-robot. În ultimul deceniu, roboții umanoizi japonezi concepuți pentru a fi utilizați în locuințe, spitale, birouri și școli au devenit celebri în mass-media și în mediile sociale din întreaga lume.

În Robo sapiens japanicus, Jennifer Robertson aruncă o privire critică asupra comunicatelor de presă și videoclipurilor de relații publice care prezintă în mod eronat roboții ca fiind la fel de versatili și agili ca omologii lor din science fiction. O etnografie și o istorie socioculturală a discursului guvernamental și academic al relațiilor dintre oameni și roboți în Japonia, această carte explorează modul în care roboții reali - umanoizi, androizi și animaloizi - sunt „imaginați” în moduri care consolidează sistemul convențional de sex/gender și status quo-ul politico-economic.

În plus, Robertson interoghează noțiunea de excepționalism uman și analizează dacă ar trebui să se acorde roboților „drepturi civile”. În mod similar, ea juxtapune modul în care roboții și exoscheletele robotice consolidează o concepție a corpului „normal” cu o deconstrucție a mult invocatei Teorii a Văii straniului.