Roland Barthes Scrierea politicului: istorie, dialectică, sine

Titlul original:

Roland Barthes Writing the Political: History, Dialectics, Self

Conținutul cărții:

Roland Barthes și politicul: Dialectica istoriografiei, a politicii și a sinelui este o relectură și o repropunere pentru secolul XXI a operei și a teoriilor critice ale celui mai important scriitor francez al secolului XX. Bazându-se pe articole și capitole publicate începând din 2007 și incluzând materiale noi scrise pentru volum, lucrarea susține că analizele și eseurile critice ample ale lui Barthes - de la Voltaire la Nietzsche, de la Marx la mit, de la dragostea homosexuală la Japonia - pot fi aplicate dezbaterilor și controverselor din lumea contemporană. Prin aplicarea eseului său din 1958 despre Voltaire la consecințele atacurilor teroriste din 2015 din Franța, prin utilizarea operei lui Edouard Glissant ca un dialog tacit pentru a analiza strategiile de scriere postcoloniale, volumul stabilește cum ar putea arăta o practică critică dialectică în lumea noastră complexă de alegeri politice, etice și estetice.

Pentru a aborda complexitatea practicii sale critice, studiul preia o noțiune rar discutată pe care Barthes a dezvoltat-o inițial în relație cu istoricul Jules Michelet din secolul al XIX-lea: cea a "dublei apucături". Această "dublă prindere" este utilizată pentru a reflecta asupra fotografiei și a formelor inovatoare de istoriografie (inclusiv o comparație cu activitatea lui Walter Benjamin), dar și pentru a explica abordarea "stereografică" cu care Barthes l-a citit pe Balzac, a vizitat Japonia și apoi China, și chiar a luat în considerare atât eul scris, cât și eul imaginat.

Cartea ia în considerare persistența - și funcțiile - mitului în era mediilor sociale saturate de imagini, folosind atât Marx timpuriu, cât și Nietzsche timpuriu, în timp ce relaționează homosexualitatea radicală a lui Barthes și punerea sa în discuție a structurilor binare cu dezbaterile de astăzi privind post-genderul. Volumul se încheie cu o discuție despre scrierile eseistice ale lui Barthes și asemănările acestora cu teoriile despre eseu ale marxistului maghiar George Lukacs în "Scrisoarea către Leo Popper" din 1910, și se întreabă dacă eseul, în numeroasele sale forme barthesiene, reprezintă viitorul formelor radicale de scriere în secolul XXI.