Roșu, alb și negru: Cinema și structura antagonismelor americane

Recenzii ale cititorilor

Cartea este foarte apreciată pentru perspectivele sale profunde asupra teoriei critice și pentru examinarea negrității, dar este remarcată pentru limbajul academic dens, care poate fi provocator și necesită un studiu atent mai degrabă decât o lectură ocazională.

⬤ Considerată o capodoperă și una dintre cele mai mari lucrări în teoria critică.
⬤ Frank Wilderson este văzut ca un scriitor revoluționar, cu o analiză profundă, care provoacă la reflecție.
⬤ Conținut provocator care pune la îndoială ipotezele existente despre sclavia și societatea negrilor.
⬤ Util pentru dezbateri academice și discuții despre moartea socială.

⬤ Limbajul este dens și complex, ceea ce îl face dificil de citit ocazional.
⬤ Unii cititori o pot găsi prea academică și inutil de complicată.
⬤ Considerată costisitoare pentru conținutul oferit.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Red, White & Black: Cinema and the Structure of U.S. Antagonisms

Conținutul cărții:

Red, White & Black este o critică provocatoare a filmelor angajate social și a discursului critic aferent. Oferind o analiză necruțătoare a rasei și a reprezentării, Frank B.

Wilderson III se întreabă dacă astfel de filme reprezintă cu acuratețe structura antagonismelor rasiale din Statele Unite. Această structură, susține el, se bazează pe trei poziții esențiale ale subiectului: cea a albului ("colonizatorul", "stăpânul" și "umanul"), a roșului ("sălbaticul" și "jumătate umanul") și a negrului ("sclavul" și "non-umanul"). Wilderson susține că, pentru negri, sclavia este ontologică, un element inseparabil al ființei lor.

De la începutul comerțului european cu sclavi și până în prezent, negrii au avut o valoare simbolică ca carne fungibilă, ca non-uman (sau antiuman) față de care albii s-au definit ca fiind umani. La fel cum sclavia este baza existențială a poziției de subiect negru, genocidul este esențial pentru ontologia indianului. Ambele poziții sunt fundamentale pentru existența umanității (albe).

Wilderson oferă lecturi detaliate a două filme realizate de regizori de culoare, Antwone Fisher (Denzel Washington) și Bush Mama (Haile Gerima); unul realizat de un regizor indian, Skins (Chris Eyre); și unul realizat de un regizor alb, Monster's Ball (Marc Foster). Aceste filme prezintă persoane roșii și negre confruntate cu probleme precum lipsa unei locuințe și repercusiunile încarcerării. Ele prezintă tulburările sociale în termeni de conflict, ca probleme care pot fi rezolvate (cel puțin teoretic, dacă nu în narațiunile date).

Wilderson susține că, la nivel narativ, acestea nu reușesc să recunoască faptul că tulburările nu se bazează pe conflict, ci pe antagonisme rasiale fundamental ireconciliabile. Cu toate acestea, după cum explică el, aceste antagonisme sunt dezvăluite în mod neintenționat în strategiile non-narative ale filmelor, în deciziile privind aspecte precum iluminarea, unghiurile de filmare și sunetul.