Royal Observer Corps: „Ochii și urechile” RAF în al Doilea Război Mondial

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o descriere interesantă și informativă a activității Corpului de Observatori (OC) și a Corpului Regal de Observatori (ROC) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, cartea acoperă doar perioada celui de-al Doilea Război Mondial, lipsind perioadele postbelice și ale Războiului Rece, ceea ce a dezamăgit unii cititori. Ajutoarele vizuale, cum ar fi diagramele și imaginile, sunt sugerate pentru a îmbunătăți experiența de lectură.

⬤ Informativ despre OC și ROC în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
⬤ valoare bună
⬤ interesant pentru cei care au o legătură personală cu Corpul
⬤ relatare captivantă.

⬤ Limitat la cel de-al Doilea Război Mondial
⬤ nu acoperă activitățile postbelice sau din Războiul Rece
⬤ îi lipsesc diagramele și ilustrațiile care ar putea îmbunătăți înțelegerea.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Royal Observer Corps: The 'Eyes and Ears' of the RAF in WWII

Conținutul cărții:

Rolurile-cheie jucate de Corpul Regal de Observatori în cel de-al Doilea Război Mondial au fost, de prea multe ori, eclipsate de brațele mai glamourous ale forțelor de apărare. Echipele din stațiile de sector, care cartografiază bătăliile care au loc deasupra, și Spitfires și Hurricanes care se năpustesc asupra formațiunilor de luptători și bombardiere inamice, prezintă scene ușor de imaginat și dramatice. Cu toate acestea, între stațiile radar, care detectau avioanele germane care se apropiau peste Canalul Mânecii, și controalele de sector se aflau micile posturi cu saci de nisip ale Corpului de Observatori, care asigurau urmărirea pe uscat a formațiunilor inamice.

Corpul Regal de Observatori (prefixul "Royal" fiind aprobat în 1941) s-a dovedit a fi o verigă vitală în lanțul de comunicații pentru apărarea Regatului Unit, în special în timpul Bătăliei Angliei, deoarece a furnizat singurul mijloc de urmărire a avioanelor inamice după ce acestea au traversat linia de coastă. Observatorii foarte calificați erau, de asemenea, capabili să identifice și să numere aeronavele inamice, transformând semnele de pe ecran în tipuri și numere reale de aparate germane.

Chiar și după ce amenințarea Luftwaffe s-a diminuat în urma Bătăliei Angliei și a Blitzului, ROC a revenit în prim-plan atunci când V1 au început un nou regim de teroare în 1944. Deoarece aceste arme mici și rapide erau atât de greu de detectat, controlorii de vânătoare ai RAF s-au mutat în sălile de operațiuni ale ROC pentru a putea răspunde mai rapid amenințării V-1.

În această istorie oficială a ROC, scrisă la scurt timp după război, operațiunile corpului de-a lungul conflictului sunt prezentate în detaliu. Aceasta include o secțiune despre ultimul zbor al lui Rudolf Hess, precum și una care detaliază activitatea celor care au fost selectați pentru a fi angajați ca observatori pe nave în timpul debarcărilor din Ziua Z, unde abilitățile lor specializate de identificare au fost utilizate pentru a preveni cazurile prea frecvente de "foc prietenesc".