Rusia, UE și Parteneriatul estic: Construirea de poduri sau săparea de tranșee?

Titlul original:

Russia, the Eu, and the Eastern Partnership: Building Bridges or Digging Trenches?

Conținutul cărții:

Chiar înainte de criza ucraineană, nici Rusia, nici UE nu erau mulțumite de relația lor. În ciuda interdependenței economice, a parteneriatului strategic, a declarațiilor oficiale de apartenență culturală și istorică la aceeași "familie europeană" și în ciuda interesului declarat al Rusiei de a institui o comunitate economică care să se întindă de la Lisabona la Vladivostok, cei doi actori au întâmpinat dificultăți în a se pune de acord asupra unor chestiuni importante. Atmosfera conflictuală dintre UE și Rusia are trei dimensiuni principale: chestiunile normative, relațiile energetice și vecinătatea comună, aceasta din urmă fiind deosebit de importantă după lansarea Parteneriatului estic (PaE) în 2009. Fostul spațiu sovietic se află în centrul politicii externe a Rusiei. Interesul deosebit al Moscovei pentru această zonă rezultă din factori economici, probleme legate de diaspora și, cel mai important, din nevoia sa de securitate percepută. Obsedată de teama de a fi încercuită de dușmani, Rusia consideră că hegemonia sa asupra fostelor republici sovietice este primordială pentru protejarea propriilor frontiere. Prin urmare, apropierea oricărui alt actor față de această regiune este privită cu mare suspiciune.

În acest context, Vasile Rotaru analizează relațiile UE-Rusia, cu un accent deosebit pe impactul Parteneriatului estic asupra relațiilor Moscovei cu Bruxelles-ul. El susține că Parteneriatul estic a reprezentat un punct de cotitură în relațiile UE-Rusia, determinând Moscova să își revizuiască atitudinea față de Uniune. Rotaru explică faptul că, chiar dacă Parteneriatul estic a fost inițiativa Bruxelles-ului, acesta a răspuns aspirațiilor celor șase foste republici sovietice. Mai mult, în ciuda opoziției sale față de inițiativa UE, Rusia însăși a acționat involuntar ca o elice a Parteneriatului estic. Încercând să țină aproape fostele republici sovietice, Moscova duce adesea o politică agresivă și asertivă în "străinătatea apropiată". Cu toate acestea, această strategie a avut mai ales efecte opuse, determinând vecinii Rusiei să caute în altă parte sprijin pentru suveranitatea lor. Din această perspectivă, apropierea Moldovei, Belarusului, Ucrainei și a celor trei republici caucaziene de UE nu a fost determinată doar de prosperitatea și atractivitatea soft-power a Bruxelles-ului, ci și de temerile existențiale din fostele republici sovietice.

Cartea se adresează unei game largi de studenți, cercetători și profesori specializați în Rusia, UE și spațiul ex-sovietic în domeniile relațiilor internaționale, analizei politicii externe și studiilor de securitate, precum și analiștilor think-tank și factorilor de decizie.