Recenzii ale cititorilor
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 4 voturi.
Titlul original:
Lyric Shame
Conținutul cărții:
Aducând o perspectivă provocatoare asupra războaielor poetice care au divizat practicienii și criticii timp de decenii, Gillian White susține că dezacordurile acute din jurul poeticii contemporane au fost modelate de "rușinea lirică" - o jenă tacită, dar omniprezentă, cu privire la ceea ce poezia este, ar trebui să fie și nu reușește să fie. Preferată în special de poeții americani moderni, poezia lirică a fost considerată mult timp o expresie a celor mai intime gânduri și sentimente ale scriitorului.
Dar, până în anii 1970, "eu liric" a devenit persona non grata în cercurile literare. Poeții și criticii se acuzau reciproc de "identificare" cu lirica, care purta din ce în ce mai mult stigmatul egoismului și al înapoierii politice. Prin lecturi atente ale lui Elizabeth Bishop, Anne Sexton, Bernadette Mayer, James Tate și alții, White examinează dinamica socială și critică prin care anumite poeme devin identificate ca "lirice", susținând că termenul se referă mai puțin la un gen literar specific, cât la o modalitate abstractă de a proiecta subiectivitatea asupra poemelor.
Argumentele cu privire la faptul dacă poezia lirică merită laudă sau cenzură se învârt în jurul a ceea ce White numește "obiectul liric lipsă", un poem idealizat care nu este nicăieri și totuși este pretutindeni, și care este produsul practicilor de lectură pe care atât susținătorii, cât și detractorii liricii le impun poemelor. Bazându-se pe tendințele actuale atât în teoria afectului, cât și în teoria lirică, "Rușinea lirică" tulbură ipotezele care informează o mare parte a criticii poetice contemporane și explică de ce expresivitatea emoțională, confesivă, atribuită liricii americane a devenit atât de controversată.
