Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Murind cu tata este un ghid inspirat și plin de compasiune privind navigarea în conversațiile și deciziile de la sfârșitul vieții. Autoarea, Yvonne Caputo, împărtășește povești personale și perspective care încurajează cititorii să se confrunte cu realitatea morții și să se angajeze în discuții semnificative cu cei dragi despre dorințele lor finale.
Avantaje:Cartea este bine scrisă și oferă o perspectivă sinceră asupra importanței de a discuta problemele legate de sfârșitul vieții. Cititorii apreciază abilitatea de povestitor a autorului, care îmbină anecdotele personale cu sfaturi practice. Includerea documentului „Cinci dorințe” este lăudată în special ca un instrument util pentru facilitarea acestor discuții. Mulți recenzenți s-au simțit inspirați și au găsit alinare în procesul de pregătire pentru moartea lor sau a celor dragi.
Dezavantaje:Unii cititori pot găsi cartea prea emoțională sau grea din cauza subiectului abordat. Câteva recenzii notează că nu este un manual strict de instrucțiuni, ceea ce i-ar putea lăsa pe unii cititori să dorească o îndrumare mai clară. În plus, în timp ce mulți au apreciat stilul informal, alții ar putea prefera o abordare mai structurată a subiectului.
(pe baza a 27 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Dying With Dad: Tough Talks for Easier Endings
Conținutul cărții:
Cum vrem ca ceilalți să își amintească de noi după ce nu vom mai fi?
Cum vrem să fim tratați în ultimele noastre zile?
Yvonne Caputo nu este străină de moarte. Înainte să împlinească treizeci de ani, putea enumera șaptesprezece membri ai familiei și prieteni care au decedat. Printre aceștia se numără unchiul ei Claude și fiul său Jimmy, ambii morți prin sinucidere.
Vărul ei Alan, ucis în Central Park.
Și fratele ei, Mark, ucis într-un accident de mașină. Fiecare dintre aceste decese a lăsat-o cu întrebări, dintre care cea mai importantă a fost: De ce nu vorbim despre sfârșitul vieții înainte de sfârșitul vieții?
Prima carte a lui Yvonne Caputo, Zbor cu tata, a fost despre experiențele tatălui ei în cel de-al Doilea Război Mondial. Dar nu pe acest subiect și-au concentrat cititorii întrebările. În schimb, au întrebat-o despre modul în care ea și tatăl ei au vorbit despre cum își imagina el experiențele de la sfârșitul vieții, cum l-a însoțit în documentul său cu cele cinci dorințe și cum, atunci când a venit ziua, i-a împiedicat pe paramedici să-l resusciteze.
În Dying with Dad, Yvonne împărtășește bucuria pe care a simțit-o atunci când tatăl ei a murit în condițiile lui. Iar motivul pentru care a știut care sunt acele condiții a fost pentru că au avut o conversație sinceră despre asta înainte de a fi prea târziu.
Lucrând într-un azil de bătrâni, Yvonne a văzut ce se întâmplă atunci când așteptăm ca tata sau mama să moară pentru a discuta despre dorințele muribunzilor. În timp ce un testament de viață și o fiducie se ocupă de aspectele juridice legate de modul în care dorim să ne trăim ultimele zile și de modul în care dorim să murim, o discuție despre sfârșitul vieții ar trebui să meargă dincolo de tratamentul medical și de planificarea succesorală. Trebuie să vorbim și despre aspectele emoționale și spirituale.
Călătoria finală a lui Yvonne cu tatăl ei contribuie la inițierea uneia dintre cele mai dificile, dar și mai importante conversații pe care le putem avea cu cei dragi.
