Să trăiești cu speranță

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă un portret nuanțat al misionarilor creștini și al nativilor americani convertiți, evidențiindu-le umanitatea și luptele. Ea oferă o perspectivă asupra interacțiunilor dintre nativii americani din est și creștinismul Marii Treziri din secolul al XVIII-lea.

Bogată în detalii și fapte, oferă o perspectivă respectuoasă asupra nativilor americani convertiți, explorează complexitatea credinței, oferă un context istoric valoros asupra interacțiunilor dintre creștinism și nativii americani.

Recenzentul nu a menționat niciun dezavantaj specific, dar ar putea exista o lipsă de acoperire mai largă pe subiecte conexe, deoarece recenzentul notează că nu există multe cărți pe această temă.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

To Live upon Hope

Conținutul cărții:

Două comunități indiene din nord-estul țării, cu istorii similare de colonizare, au acceptat misionari congregaționali și, respectiv, moravi, la cinci ani distanță una de cealaltă: Mohicanii din Stockbridge, Massachusetts (1735), și Shekomeko, în comitatul Dutchess, New York (1740). În To Live upon Hope, Rachel Wheeler explorează problema a ceea ce a devenit "creștinismul misionar" în mâinile acestor două comunități native.

Mohicanii din Stockbridge și Shekomeko au tras concluzii diferite din experiențele lor cu puterile coloniale. Ambele au încercat să păstreze ceea ce considerau a fi elementele de bază ale culturii mohicane. Indienii din Stockbridge credeau că educația în spiritul culturii engleze era esențială pentru supraviețuirea lor și au considerat acceptarea proiectului misiunii drept un mijloc de a-și păstra rolul istoric de intermediari culturali.

Mohicanii din Shekomeko, în schimb, căutau noi surse de putere spirituală care să poată fi accesate pentru a combate relele care au venit odată cu colonizarea, precum alcoolul și bolile. Prin cercetări amănunțite, în special în înregistrările moraviene ale vieții de zi cu zi, Wheeler oferă o înțelegere a experienței trăite de comunitățile mohicane în timpul colonialismului.

Ea complică înțelegerea creștinismului american din secolul al XVIII-lea, demonstrând că programele de misiune nu au fost întotdeauna motivate de distrugerea culturii indigene și de promovarea proiectelor imperiale. To Live upon Hope pune în discuție viziunea predominantă conform căreia acomodarea sau rezistența sunt cei doi poli ai răspunsurilor indienilor la colonizarea europeană.

Potrivit lui Wheeler, colonialismul a pus la grea încercare populațiile indigene, însă indienii au exercitat, de asemenea, un nivel de acțiune și creativitate care i-a ajutat să supraviețuiască.