Sabine Baring-Gould - The Book of Were-Wolves

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează mitologia și istoria vârcolacilor, împreună cu folclorul aferent din diferite culturi. Cartea prezintă o colecție interesantă de povești și teorii despre licantropie și legăturile sale istorice cu cazuri criminale din viața reală și cu temerile societății.

Mulți cititori au considerat cartea ca fiind intrigantă și educativă cu privire la folclorul vârcolacilor din întreaga lume. Ea oferă o privire cuprinzătoare asupra interpretărilor vârcolacilor de-a lungul timpului, prezentând diverse mituri și anecdote. De asemenea, este apreciată pentru că este detaliată și bine structurată, ceea ce o face o lectură bună pentru cei interesați de folclor, mitologie și contextele istorice conexe.

Mai multe recenzii au menționat că limbajul poate fi dificil de urmărit din cauza gramaticii datate și a greșelilor frecvente de scriere. Unii cititori au fost dezamăgiți de faptul că cartea nu se concentrează exclusiv pe vârcolaci, ci include multe subiecte conexe, cum ar fi ghouls și ucideri istorice. Câțiva au găsit-o plată în profunzime în ceea ce privește anumite mituri și și-au exprimat dezamăgirea față de lipsa explorării detaliate a legendelor culturale specifice.

(pe baza a 94 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Sabine Baring-Gould s-a născut pe 28 ianuarie 1834. Familia avea propriul conac la Lew Trenchard, pe o proprietate de trei mii de acri, în Devon, Anglia.

Bibliografia sa este imensă. Cel puțin 1 200 de articole, inclusiv imnurile „Onward Christian Soldiers” și „Now the Day Is Over”. Familia și-a petrecut mare parte din copilărie călătorind în Europa, iar el a fost educat în principal de profesori particulari, deși a petrecut doi ani la King's College School din Londra și câteva luni la Warwick Grammar School.

Aici a contractat o boală bronșică care avea să îl afecteze toată viața.

În 1852 a intrat la Universitatea Cambridge, obținând un Bachelor of Arts în 1857 și apoi un Master of Arts în 1860 de la Clare College, Cambridge. Încă din 1853 se hotărâse să devină hirotonit.

În 1864, după terminarea studiilor și după câțiva ani de predare, a primit Ordinul Sfânt. A devenit vicar la Horbury Bridge în West Riding. Aici a cunoscut-o pe Grace Taylor, fiica unui muncitor la moară, în vârstă de paisprezece ani.

În următorii câțiva ani s-au îndrăgostit. Vicarul său, John Sharp, a aranjat ca Grace să locuiască la niște rude din York pentru a învăța manierele clasei de mijloc. Între timp, Baring-Gould s-a mutat pentru a deveni vicar perpetuu la Dalton, lângă Thirsk.

El și Grace s-au căsătorit în 1868 la Wakefield. Mariajul lor a durat până la moartea ei, 48 de ani mai târziu, iar cuplul a avut 15 copii.

Baring-Gould a devenit rector la East Mersea în Essex în 1871. În 1872, tatăl său a murit, iar el a moștenit averea familiei, care includea darul de a locui în parohia Lew Trenchard. La vacantarea acesteia în 1881, el a preluat postul, devenind paroh, precum și scutier.

A scris multe romane, poziția sa obișnuită de scriere fiind în picioare, inclusiv The Broom-Squire set in the Devil's Punch Bowl (1896), Mehalah and Guavas, the Tinner (1897), o colecție de povestiri cu fantome, și un volum de 16 volume The Lives of the Saints (Viețile sfinților).

Studiile sale în domeniul folclorului au dus la The Book of Were-Wolves (1865), un studiu frecvent citat despre licantropie. Lucrarea populară Curious Myths of the Middle Ages, publicată în două părți, în 1866 și 1868. Fiecare dintre cele douăzeci și patru de capitole ale cărții tratează o superstiție medievală, variantele și istoria acesteia.

Grace a murit în 1916. El a sculptat pe piatra ei funerară: Dimidium Animae Meae („Jumătate din sufletul meu”). Sabine Baring-Gould a murit pe 2 ianuarie 1924 la Lew Trenchard.

A fost înmormântată alături de Grace.