Salvarea de vieți la Auschwitz: Spitalul prizonierilor din Buna-Monowitz

Recenzii ale cititorilor

Saving Lives in Auschwitz oferă o perspectivă rară și pătrunzătoare asupra funcționării și complexității lagărului de la Auschwitz, concentrându-se în special asupra eforturilor medicale de a salva vieți în cadrul lagărului. Cartea pune în discuție percepția comună a Auschwitz-ului doar ca un lagăr de exterminare, subliniind rolul fiecărui prizonier și impactul asistenței medicale în mijlocul ororilor Holocaustului.

Cartea este bine scrisă, captivantă și detaliată, oferind o narațiune rapidă care documentează perspective istorice semnificative, adăugând în același timp profunzime istoriei general cunoscute a Auschwitz. Cartea încorporează în mod eficient relatări din surse primare și cercetări meticuloase, fiind o resursă valoroasă pentru cititorii care doresc o înțelegere mai profundă a operațiunilor lagărului și a vieții celor care se aflau în el. Autoarea, Dr. Bacon, este lăudată pentru abilitatea cu care scrie și pentru acuratețea istorică.

Deși cartea este informativă și dezvăluie noi aspecte ale Auschwitz-ului, ea poate fi percepută ca o provocare pentru cei care nu sunt deja familiarizați cu contextul istoric al celui de-al Doilea Război Mondial și cu complexitatea Holocaustului. Unii cititori s-ar putea simți copleșiți de relatările detaliate și de referințele extinse, ceea ce ar putea diminua fluxul narativ.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Saving Lives in Auschwitz: The Prisoners' Hospital in Buna-Monowitz

Conținutul cărții:

Într-o razie nazistă din 1941 a polonezilor educați, Stefan Budziaszek - proaspăt absolvent al facultății de medicină din Cracovia - a fost încarcerat în închisoarea Montelupich din Cracovia și transferat în lagărul de concentrare Auschwitz în februarie 1942. Marile întreprinderi germane exploatau cu brutalitate forța de muncă ieftină a prizonierilor din lagăr, iar muncitorii mureau.

În 1943, Ștefan, acum deținut funcționar, a fost însărcinat cu spitalul prizonierilor de la fața locului, care la acea vreme era mai degrabă o infirmerie deservită de prizonieri cu relații bune, dar neinstruiți. Ștefan a transformat această unitate din doar două barăci într-un spital funcțional și o unitate ambulatorie care a angajat peste 40 de medici deținuți și a deservit o populație de 10 000 de muncitori sclavi. Ștefan și personalul său au dezvoltat spitalul prin rechiziționarea de medicamente, echipamente chirurgicale și chiar materiale de construcție, adesea din așa-numitul depozit Canada, plin cu efectele victimelor Holocaustului.

Dar în ce măsură solicitarea cooperării personalului din lagărele de concentrare naziste devine complicitate cu genocidul nazist? Cum se descurcau medicii cu pacienții debilitați care se confruntau cu "selecția" pentru transferul către camerele de gazare? Auschwitz a fost un cazan de agende concurente. În mod neașteptat, rivalitatea ideologică dintre prizonieri s-a manifestat și ea.

Martorii proeminenți ai Holocaustului, Elie Wiesel și Primo Levi, au solicitat amândoi tratament în acest spital pentru prizonieri. Aceștia, alți pacienți și personalul spitalului sunt martori ai acțiunii medicilor deținuți într-un mediu mai cunoscut pentru moarte decât pentru supraviețuire.