Samaritenii

Titlul original:

The Samaritans

Conținutul cărții:

Etienne Nodet examinează samaritenii și religia lor, folosind surse iudaice și creștine, inclusiv literatura rabinică și cea mai recentă arheologie. Nodet spune povestea samaritenilor și a religiei lor, arătând cum aceștia erau fideli unei forme clasice de monoteism.

Nodet urmărește povestea samaritenilor din cele mai recente până în cele mai vechi timpuri. El începe prin a analiza importanța samaritenilor în vremea lui Josephus și a Noului Testament, luând în considerare zona formată din Galileea, Samaria și Iudeea și recunoscând cum aceasta corespunde aproximativ Canaanului în vremea lui Iosua, între Iordan și Marea Mediterană. El examinează apoi relatarea din 2 Regi 17, care îi arată pe samariteni ca descendenți ai coloniștilor trimiși de asirieni, care au fost inițiați într-un anumit iahwism după căderea regatului lui Israel (Nord) în 721 î.Hr. În continuare, Nodet analizează perioada crizei macabeene, când samaritenii s-au separat de evrei, arătând cum până atunci a existat o coexistență pașnică.

În cele din urmă, Nodet se întoarce la perioada persană, arătând cum, după întoarcerea din exil, a avut loc o restaurare a formei de religie de origine babiloniană, căreia israeliții locali (inclusiv samaritenii) i s-au opus. Nodet susține că, ca atare, religia samariteană, cu succesiunea sa de mari preoți până în zilele noastre, are o "permanență imemorială" și se leagă de cea mai veche adorare a lui YHWH în Israel.