Sanctuare ale invenției

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Sanctuaries of Invention

Conținutul cărții:

În anul Covid-19, al blocajelor și, în Trinidad, al stării de urgență, nu este surprinzător faptul că gândurile se îndreaptă către natura timpului, a locului și către sosirea nu tocmai accidentală a pandemiilor de moarte în masă. Pentru Jennifer Rahim, timpul este atât istoria care a modelat prezentul, cât și prezentul constricției sociale și geografice.

La începutul colecției, „A Tale of the Orbis Spike, 1610” (scăderea înregistrată a nivelului de dioxid de carbon atunci când aproximativ cincizeci de milioane de indigeni din Lumea Nouă au fost exterminați ca urmare a invaziei coloniștilor europeni) amintește că pandemiile au propria lor istorie, deși nu sunt niciodată lipsite de declanșatori umani. La sfârșitul colecției, „Nu /Limbajul este un virus” consemnează puterea virală a limbajului atât pentru bine, cât și pentru rău, acesta din urmă nu în ultimul rând în epoca lui Trump și a revenirii naționalismului alb rasist în marele vecin din nord al Trinidad. Dar Rahim ne amintește, de asemenea, cât de multă consolare ne-a adus poezia în ultimul an, pentru că „Cuvintele zboară din mormânt, fură/ singurul tunet pe care un virus îl poate revendica,/ și, vii,/ sunt martore la bunătatea care prosperă în liniște”.

Între aceste două puncte, culegerea se extinde în afara restricțiilor de acasă, acel loc în care „Facem strategii de supraviețuire/ căutând în fiecare strănut/ un asasin invizibil îmbrăcat în capsulă” - deși sanctuare ale invenției pot fi găsite în cele mai mici spații - pentru a cartografia lumile mai largi ale memoriei și dorinței - într-o serie vie de poeme („mapping home”) care trasează călătorii din Valencia, prin Salybia, Balandra, Rampanalgas, Cumana, Toco și L'Anse Noir - locuri pe care poemele lui Rahim le aduc la viață geografică, umană și istorică senzuală și te fac să vrei să le vizitezi. Prin celebrarea unor eroi care variază de la femeile luptătoare din miturile grecești, la inspirații poetice de la Marian Moore la Eric Roach, Jennifer Rahim îndeamnă ca „Speranța/ să fie mereu îndrăzneață/ și ascuțită pentru ziua de mâine”.