Șansa de acasă: Poezii

Recenzii ale cititorilor

Colecția lui Mark Burrows „The Chance of Home” este un volum de poezie profund reflexiv și frumos realizat, care explorează teme legate de casă, natură și experiența umană. Poemele invită cititorii să se confrunte cu emoțiile lor, cu lumea naturală și cu complexitatea vieții cu tandrețe și perspicacitate.

Colecția este lăudată pentru natura sa blândă și provocatoare, pentru limbajul frumos lucrat și pentru explorarea profundă a unor teme precum dragostea, pierderea și sensul de acasă. Cititorii apreciază autenticitatea, accesibilitatea și profunzimea emoțională a poemelor, care combină observațiile despre natură cu reflecțiile despre condiția umană. Cartea este văzută, de asemenea, ca un mijloc de a promova conexiuni mai profunde cu lumea și cu sinele interior.

Deși nu este menționat în mod specific, unii cititori ar putea găsi stilul meditativ mai puțin captivant dacă preferă o poezie mai dinamică sau mai variată. În plus, accentul pus pe simplitate și natură ar putea să nu fie pe placul celor care caută forme poetice mai complexe sau avangardiste.

(pe baza a 12 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Chance of Home: Poems

Conținutul cărții:

Șansa de a fi acasă Trebuie să existe un loc unde nimeni nu se întreabă dacă aparții sau nu... Așa începe poemul care dă titlul acestei remarcabile colecții a unui poet popular și cercetător al misticismului.

Aceste poeme ne reamintesc că "acasă" ne modelează, nu ca un loc anume acasă este un mod de a fi în această lume, pentru noi și pentru creaturile cu care o împărțim. Își găsește expresia în lumina interioară care ne poartă prin anotimpurile întunecate și în ceea ce ne inspiră să riscăm viața în fața morții. Căminul vine la noi în privirile neașteptate pe care le avem uneori despre o totalitate suficient de rezonantă pentru a ne ține în mijlocul fragmentelor.

Multe dintre aceste poezii provin dintr-o privire îndelungată asupra familiarului și a obișnuitului, o ascultare răbdătoare pentru a găsi urme ale unei frumuseți care ar putea încă să ne salveze - în ritmurile unui muzician de stradă care își desfășoară meseria într-un metrou din Lisabona, în strălucirea cântecului păsărilor care întrerupe ultima oră a nopții și în dangătul unui clopot vechi de templu care "încă mai cântă în tăceri". " Ei meditează asupra rezistenței care se află în inima lumii naturale, precum și în dorința noastră de a prospera în mijlocul distracțiilor care ne presează în viețile noastre.

Într-o epocă suprasaturată ca a noastră, ei ne invită să zăbovim la marginile tăcerii și să ne întrebăm ce înseamnă faptul că nu suntem făcuți doar pentru rațiune, ci "pentru ceea ce poate aduce cântecul de alinare și încântare". "