Șapte păcate capitale? - Probleme în practica clinică și supervizare pentru practicienii umaniști și integrativi

Recenzii ale cititorilor

Cartea este lăudată pentru înțelepciunea și accesibilitatea sa, deosebit de benefică pentru cei implicați în consiliere și supraveghere. Cu toate acestea, unii recenzenți au remarcat că organizarea capitolelor ar putea fi îmbunătățită pentru o mai bună coerență.

⬤ Plină de înțelepciune și cunoștințe stimulative, deosebit de valoroasă pentru practicieni
⬤ scrisă cu căldură și frumusețe
⬤ esențială pentru supervizori și supervizați
⬤ o lectură accesibilă
⬤ inspirațională
⬤ ajută la învățarea vocabularului nou.

Lipsită de coerență, deoarece capitolele nu se leagă bine între ele; ar putea folosi mai multă profunzime și o mai bună organizare în jurul unor teme specifice, cum ar fi păcatele de moarte.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Seven Deadly Sins? - Issues in Clinical Practice and Supervision for Humanistic and Integrative Practitioners

Conținutul cărții:

„Cele șapte păcate capitale” a apărut în urma unui curs de formare post-calificare cu același nume. Acesta își propune să facă mai accesibile unele concepte din lumea psihanalizei, a autopsihologiei și a neuroștiințelor afective, precum și să comenteze provocarea de a lucra „în lumea reală”.

Acest lucru se realizează prin oferirea unei perspective integrative și anecdotice asupra unor probleme care au fost în general neexplorate sau insuficient explorate în cadrul formărilor care au un accent umanist, probleme precum invidia, rușinea, iubirea și ura, trauma, dependența, banii și tulburările alimentare. Aceste probleme sunt ilustrate prin utilizarea judicioasă a studiilor de caz clinic. Un studiu de caz în special este menționat în mai multe capitole, inclusiv unul în profunzime, pentru a sublinia faptul că aceeași prezentare clinică poate fi privită prin lentile diferite.

Sunt oferite diverse „hărți” pentru a ajuta supervizorul și clinicianul în susținerea modelelor de diagnostic opuse și în lucrul cu stagiarii de psihoterapie și consiliere. Cartea urmează o traiectorie logică, primul capitol explorând începuturile supravegherii și relația de supraveghere, în timp ce ultimele capitole analizează problemele detaliate mai sus, precum și alte aspecte, cum ar fi motivele „etichetelor”, cum ar fi categoriile DSM.

Kearns subliniază necesitatea de a fi atenți la dogme și de a deconstrui miturile care se construiesc în cadrul diferitelor terapii. Capitolele pot fi citite izolat, ceea ce face din carte un instrument ideal pe care supervizorul și clinicianul îl pot folosi ca răspuns la probleme specifice.