Satire
Satira reconsideră divertismentul, disidența politică și comentariul social comic creat de scriitori și regizori inovatori de când această formă teatrală a intrat în scenă în Atena antică. De la Aristofan la piesele din secolul al XVIII-lea ale lui John Gay și Henry Fielding, la creațiile lui Joan Littlewood, Bertolt Brecht, Vsevolod Meyerhold, Erika Mann, Brendan Behan și Dario Fo, practicienii satirei teatrale au determinat publicul să râdă de corupție, lăcomie, nedreptate și autoritate abuzivă.
În teatru, acești artiști au glumit pe seama cetățenilor proeminenți, a scandalurilor și a modei. În retrospectivă, se poate observa că referințele la actualitate, alegoriile și imitațiile lor au promovat, de asemenea, intervenția în discursul public și în evenimentele din afara teatrului, satira extinzându-și sfera de acțiune dincolo de scenă, în societate.
Satira se concentrează pe trei piese satirice exemplare: Cavalerii de Aristofan, Opera cerșetorului de John Gay și Ostaticul de Brendan Behan sub regia lui Joan Littlewood. Discutarea detaliată a acestor trei lucrări inovatoare dezvăluie atât schimbările, cât și continuitățile satirei scenice de-a lungul istoriei sale lungi și hilare. Studiul se încheie cu o discuție despre satira scenică ca artă pe cale de dispariție, care trebuie conservată de actori, regizori și istorici ai teatrului.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)