Say What Your Longing Heart Desires: Women, Prayer, and Poetry in Iran (Femei, rugăciune și poezie în Iran)

Recenzii ale cititorilor

Cartea Dr. Haeri oferă o etnografie pătrunzătoare care se concentrează asupra aspectelor personale și comunitare ale rugăciunii în rândul unei anumite generații de femei din Iranul post-revoluționar, în special cele cu vârste cuprinse între 60 și 70 de ani. Ea analizează practicile lor de rugăciune și poezie, subliniind spațiile de credință feminine și interpretările individuale ale textelor religioase.

Cartea este foarte bine scrisă și oferă o perspectivă inovatoare asupra practicilor religioase ale femeilor din Iran. Ea subliniază natura personală și individualistă a rugăciunii și a poeziei, examinând în același timp spațiile de credință conduse de femei. Cartea este accesibilă atât cercetătorilor, cât și cititorilor generali, ceea ce o face un text important în domeniul etnografiei și al studiilor religioase.

Demografia concentrată poate limita atractivitatea cărții pentru cei interesați de o explorare mai largă a practicilor religioase iraniene. Unii cititori ar putea prefera o analiză mai amplă a diferitelor perspective generaționale sau de gen în cadrul spiritualității iraniene.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Say What Your Longing Heart Desires: Women, Prayer, and Poetry in Iran

Conținutul cărții:

După revoluția din 1979, guvernul iranian și-a propus să islamizeze societatea. Pietatea musulmană trebuia să fie vizibilă, atât în aspectul personal, cât și în acțiune.

Iranienilor li s-a spus să se roage, să postească și să frecventeze moscheile pentru a fi adevărați musulmani. Revoluția a transformat întrebările referitoare la ce înseamnă să fii un adevărat musulman într-o chestiune de dezbatere publică, abordată pe scară largă în afara domeniului exclusiv al clericilor și intelectualilor de sex masculin. Say What Your Longing Heart Desires oferă o etnografie elegantă a acestor dezbateri în rândul unui grup de femei educate, din clasa de mijloc, ale căror voci sunt adesea trecute sub tăcere în studiile despre islam.

Niloofar Haeri le urmărește în viața lor de zi cu zi, în timp ce se implică în poezia clasică a lui Rumi, Hafez și Saadi, luminând o inspirație reciprocă de lungă durată între rugăciune și poezie. Ea povestește cum diferite forme de rugăciune se pot transforma în dialoguri cu Dumnezeu și, la rândul său, Haeri iluminează modul în care credincioșii folosesc rugăciunea și actele rituale ca material emoțional și intelectual prin care gândesc, deliberă și dezbat.