Scăderea ratei de învățare și jocul final neoliberal

Recenzii ale cititorilor

Cartea „The Falling Rate of Learning and the Neoliberal Endgame” de David J. Blacker oferă o analiză critică a peisajului educațional actual, pe care îl leagă de crizele economice ale capitalismului neoliberal. Blacker utilizează teoria lui Marx a scăderii ratei profitului pentru a discuta declinul învățământului public și presiunile exercitate asupra acestuia de dinamica capitalistă. Textul este deopotrivă lămuritor și provocator, încurajând o reflecție profundă asupra rolului educației într-un mediu economic în schimbare.

Cartea este bine documentată și bine articulată, oferind o analiză cuprinzătoare a relației dintre capitalism și educație. Blacker conectează eficient tradiții intelectuale complexe și oferă soluții pentru provocările viitoare. Mulți recenzenți apreciază stilul de scriere captivant și profunzimea intuiției, citând-o ca fiind revelatoare și inspirațională. Argumentele autorului sunt bine construite și fundamentate pe dovezi ample.

Cartea poate fi destul de densă și dificil de citit, necesitând o gândire și un efort semnificative din partea cititorului. Unii recenzenți au considerat că anumite capitole, cum ar fi cel referitor la vocea elevilor, au părut dezarticulate. Criticii au menționat că limbajul marxian poate fi descurajant pentru noii veniți. În plus, perspectiva sumbră a cărții cu privire la viitorul învățământului public și al societății poate fi copleșitoare pentru unii cititori.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Falling Rate of Learning and the Neoliberal Endgame

Conținutul cărții:

Actuala mutație neoliberală a capitalismului a evoluat dincolo de zilele în care exploatarea în masă a forței de muncă a stat la baza expansiunii sistemului mondial. În timp ce profiturile "normale" ale întreprinderilor se prăbușesc și furtul prin finanțe crește, capitalismul trece acum la un mod de eliminare care ne vizează pe cei mai mulți dintre noi - împreună cu mediul înconjurător - ca pe niște deșeuri care așteaptă să fie eliminate.

Sistemul educațional este prins în ghearele acestui eliminatorism pe mai multe fronturi: datoriile strivitoare ale studenților, nerăbdarea față de exprimarea studenților, jefuirea instituțiilor publice vestice și, în cele din urmă, ca lovitură de grație, abandonarea idealului istoric al educației universale. "Reforma educației" este neputincioasă în fața eliminatorismului și este, în cel mai bun caz, un miraj care deturnează energiile opoziției. Însăși ideea de activism în domeniul educației devine o ficțiune reconfortantă.

Instituțiile educaționale sunt legate de proiectul eliminaționist - finalitatea neoliberală - într-un mod care nu admite nicio scăpare, chiar și în ciuda gesturilor eroice ale câtorva persoane. Sistemele școlare pe care capitalismul le-a construit și dirijat în ultimele două secole sunt sortite să se scufunde odată cu nava.

Prin urmare, este rațional ca educatorii să cultive un anumit pesimism. Ar trebui să disperăm? De ce, da, ar trebui - dar cu bucurie, deoarece confruntarea cu eliminarea, cu mortalitatea, este, până la urmă, soarta noastră comună.

Nu este nimic și nimic de făcut pentru a ne pregăti.