Schițe de spital

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Hospital Sketches” a Louisei May Alcott oferă o perspectivă unică asupra experiențelor sale ca asistentă medicală în timpul Războiului Civil, îmbinând umorul cu realitățile sumbre ale îngrijirii medicale din timpul războiului. Cartea, bazată inițial pe scrisorile pe care le-a scris acasă, surprinde atât momente haotice, cât și interacțiuni emoționante cu soldații răniți. Deși oferă o privire sinceră asupra serviciului ei, stilul de scriere poate părea învechit și, uneori, lipsit de coerență.

⬤ Stil de scriere captivant și plin de umor.
⬤ Oferă o perspectivă personală și istorică asupra îngrijirii medicale în timpul Războiului Civil.
⬤ Evidențiază compasiunea de care au dat dovadă asistentele și prețul uman al războiului.
⬤ Anecdote captivante despre călătoria și experiențele ei.
⬤ Potrivit atât pentru cititorii generali, cât și pentru cei interesați în mod special de istoria Războiului Civil.

⬤ Unii cititori au găsit proza stufoasă și învechită.
⬤ Accentul pus pe călătorie și logistică pune uneori în umbră experiențele ei de asistență medicală.
⬤ Tipăriturile mici ale cărții pot fi greu de citit.
⬤ Lipsă de claritate și context în unele referințe sau anecdote.
⬤ Unii ar putea considera că seamănă mai mult cu un pamflet decât cu o carte cuprinzătoare.

(pe baza a 46 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Hospital Sketches

Conținutul cărții:

În noiembrie 1862, Louisa May Alcott (1832-1888) s-a înrolat ca asistentă voluntară în cadrul Comisiei sanitare însărcinate cu îngrijirea victimelor tot mai numeroase ale Războiului Civil.

De la 13 decembrie 1862 până la 21 ianuarie 1863, domnișoara Alcott a servit la spitalul Union Hotel din Georgetown, în Districtul Columbia, unde în cele din urmă a contractat tifos și pneumonie și a fost foarte aproape de moarte. Această carte este relatarea călătoriei sale spre sud de la Concord și a celor șase săptămâni petrecute în capitala națiunii pe timp de război.

Purtând numele fantezist de "Tribulation Periwinkle", ea a adus subiectului său atât umor, cât și patetism, făcând ca această relatare de primă mână a ororilor absolute dintr-un spital de război din secolul al XIX-lea să pară mai puțin șocantă și mai mult apreciativă față de sacrificiile făcute de războinicii răniți și de familiile acestora.