Scrierea surdității: The Hearing Line in Nineteenth-Century American Literature

Recenzii ale cititorilor

Seeing the Hearing Line este o lucrare științifică originală care explorează intersecția dintre surditate și literatura americană în secolul al XIX-lea. Autoarea, Krentz, folosește conceptul lui W.E.B. Du Bois de „linie de culoare” pentru a dezvolta ideea unei „linii auditive” care abordează experiențele autorilor surzi și auzitori, subliniind modul în care literatura reflectă complexitatea identității și a comunității în rândul grupurilor oprimate.

Cartea este lăudată pentru originalitatea sa, argumentele provocatoare și angajamentul profund față de teorii literare și sociale semnificative. Ea oferă noi interpretări ale unor autori clasici precum Melville și Twain, subliniind în același timp apariția identității și comunității surzilor. Scrierea este descrisă ca fiind informativă și bine concepută, atrăgând atât cititorii generali de literatură americană, cât și academicienii.

Unii recenzenți sugerează că aplicarea „liniei de culoare” a lui Du Bois poate fi mai puțin necesară și utilă în comparație cu teoria istoricistă socială, care ar putea servi ca o bază mai bună pentru discuțiile despre surditate în literatură. Acest lucru ar putea limita potențial accesibilitatea și aplicabilitatea cărții pentru anumiți cititori.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Writing Deafness: The Hearing Line in Nineteenth-Century American Literature

Conținutul cărții:

Având o abordare originală a literaturii americane, Christopher Krentz examinează scrierile din secolul al XIX-lea dintr-un unghi nou: cel al surdității, despre care arată că are o importanță surprinzătoare în formarea identității. Creșterea educației pentru surzi în această perioadă a făcut ca persoanele surde să fie mult mai vizibile în societatea americană.

Krentz demonstrează că autorii surzi și auzitori au folosit scrisul pentru a-și explora asemănările și diferențele, încercând să rezolve granița invizibilă, analogă cu linia de culoare a lui Du Bois, pe care Krentz o numește linia auzului. Writing Deafness examinează literatura autorilor surzi, ignorată până acum, care au apelat la scris pentru a-și găsi o voce în discursul public și pentru a-și demonstra inteligența și umanitatea în fața majorității.

Autorii auzitori, precum James Fenimore Cooper, Lydia Huntley Sigourney, Herman Melville și Mark Twain, au abordat adesea în mod subtil probleme legate de surditate, folosind surditatea pentru a-i defini nu doar pe alții surzi, ci și pe ei înșiși (ca fiind competenți și raționali), contribuind la formarea unei identități auzitoare conștiente de sine. Oferind perspective pentru teoriile identității, diferenței fizice, scrierii minorităților, rasei și postcolonialismului, această carte convingătoare este o lectură esențială pentru studenții literaturii și culturii americane, studiilor surzilor și studiilor privind dizabilitățile.