Scriitori, artiști, cântăreți și muzicieni ai Asociației Culturale Naționale Evreiești Maghiare (Omike), 1939-1944

Titlul original:

The Writers, Artists, Singers, and Musicians of the National Hungarian Jewish Cultural Association (Omike), 1939-1944

Conținutul cărții:

În mai 1938, Ungaria a adoptat legi antisemite care au făcut ca sute de artiști evrei să își piardă locurile de muncă. Ca răspuns, liderii comunității evreiești din Budapesta au organizat o întreprindere artistică sub egida OMIKE Orsz gos Magyar Izraelita K zművelőd si Egyes let (Asociația Maghiară pentru Educație Evreiască) pentru a oferi locuri de muncă și mijloace de subzistență actorilor, cântăreților, muzicienilor, dirijorilor, compozitorilor, scriitorilor, dramaturgilor, pictorilor, artiștilor grafici și sculptorilor.

Între 1939 și 1944, activitățile s-au concentrat în sala Goldmark de lângă Sinagoga de pe strada Doh ny din Budapesta. Sute de artiști din toată Ungaria au luat parte la aproximativ o mie de spectacole, inclusiv piese de teatru, concerte, cabaret, balet, opere și operete. Aceste spectacole s-au adresat comunității evreiești foarte cultivate din Budapesta, mereu dornică de evenimente de mare calibru, în special în condițiile opresive ale vremii.

De asemenea, au fost organizate expoziții de artă pentru ca pictorii, graficienii și sculptorii să își poată vinde creațiile. Cartea lui L vai din 1943 (cu capitole noi, adăugate de istorici și muzicieni de renume) reprezintă nucleul acestei ediții extinse și oferă interviuri cu artiști individuali care își amintesc de viața lor timpurie și de circumstanțele care i-au determinat să se alăture Întreprinderii Artistice.

Cartea consemnează funcționarea tehnică, structura și operarea acestui teatru și loc de concerte remarcabil. Ea oferă detalii fascinante despre cei care au lucrat în spatele scenei: regizorii, coafezele și personalul implicat în costume, lumini și decoruri. Datorită dimensiunilor reduse ale scenei, a fost necesară o improvizație coregrafică și scenografică inteligentă, iar oamenii de scenă au fost în mod clar la înălțimea sarcinii.

Deoarece acești artiști nu aveau voie să joace în fața publicului larg sau să facă publicitate cu afișe pe străzi, cartea descrie mijloacele speciale concepute pentru a depăși aceste dificultăți și a aduce publicul evreu în teatru în număr mare. În cele din urmă, cartea prezintă povestea teatrului până în dimineața zilei de duminică, 19 martie 1944, o zi de infamie, când armata germană a intrat în Ungaria.