Scrisul ca pedeapsă în școli, instanțe și în viața de zi cu zi

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Spencer Schaffner „Scrisul ca pedeapsă în școli, tribunale și viața de zi cu zi” oferă o examinare critică a modului în care scrisul este adesea folosit ca instrument de pedeapsă și control, mai degrabă decât ca mijloc de vindecare și responsabilizare. Prin diverse studii de caz, cartea dezvăluie aspectele întunecate ale practicilor de scriere în contexte educaționale și societale, provocând convingerile convenționale privind puterea scrisului.

Cartea este lăudată pentru explorarea pătrunzătoare a aspectelor punitive ale scrisului, pentru stilul accesibil de scriere și pentru relevanța sa atât pentru educatori, cât și pentru studenți. Recenzenții apreciază varietatea de exemple istorice și contemporane care evidențiază implicațiile negative ale scrisului ca pedeapsă. Cartea este recomandată ca o resursă valoroasă pentru profesorii în formare și pentru cei interesați de domeniile studiului scrisului și retoricii.

Unii cititori consideră că subiectul este tulburător și provocator din punct de vedere emoțional, deoarece pune în discuție adevăruri incomode despre utilizarea greșită a scrisului. Există, de asemenea, mențiuni cu privire la argumentele vagi sau potențial neclare uneori, deși prezentarea și implicarea generală a cărții sunt, în general, considerate puternice.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Writing as Punishment in Schools, Courts, and Everyday Life

Conținutul cărții:

O analiză profundă și previzibilă a scrisului ca instrument de pedeapsă

Scrisul tinde să fie caracterizat ca un aspect pozitiv al alfabetizării care ne ajută să ne exprimăm gândurile, să promovăm comunicarea interpersonală și să arhivăm idei. Cu toate acestea, există o gamă largă de dovezi care subliniază contra-credința că scrisul are puterea de a pedepsi, rușina, umili, controla, dezumaniza, fetișiza și transforma pe cei care sunt supuși lui. În lucrarea Writing as Punishment in Schools, Courts, and Everyday Life, Spencer Schaffner analizează numeroase cazuri de scriere ca pedeapsă, inclusiv tatuarea forțată, rușinarea persoanelor în stare de ebrietate, scrisorile de scuze ordonate de instanță și rușinarea prin intermediul rețelelor de socializare, cu scopul de a aduce înțelegere și recunoaștere cuplului dintre alfabetizare și supunere.

Writing as Punishment in Schools, Courts, and Everyday Life (Scrisul ca pedeapsă în școli, tribunale și în viața de zi cu zi) este o anchetă fascinantă despre cât de sinistru poate fi cu adevărat scrisul și pune direct sub semnul întrebării idealul educațional conform căruia scrisul puternic este invariabil un bine public. Deși Schaffner analizează partea întunecată a scrisului, el nu denigrează și nici nu susține practica scrisului ca pedeapsă. Mai degrabă, el investighează problema cu ajutorul unei cercetări umaniste și se concentrează pe ceea ce se poate învăța din înțelegerea numeroaselor moduri ciudate în care scrisul ca pedeapsă este folosit pentru a îndeplini obiective fundamentale în viața de zi cu zi.

Prin intermediul a cinci studii de caz succinte, întâlnim profesori, judecători, părinți, traficanți de sex și petrecăreți beți care au apelat la scriere din cauza presupusei sale puteri asupra scriitorilor și cititorilor. Schaffner oferă o analiză atentă a pedepselor familiare, cum ar fi elevii care copiază replici, și a ritualurilor publice mai bizare care au ca rezultat corpuri acoperite cu cerneală și persoane obligate să țină semne în public.

Schaffner susține că pedeapsa bazată pe scriere nu ar trebui să fie respinsă ca fiind benignă sau condamnată ca o pervertire greșită a scrierii, ci ar trebui să fie înțeleasă ca un instrument capabil să promoveze atât obiectivele justiției, cât și ale degradării.