Seconding Sinai: Dezvoltarea discursului mozaic în iudaismul celui de-al Doilea Templu

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Hindy Najman „Seconding Sinai” explorează autoritatea discursului mozaic în iudaismul celui de-al Doilea Templu, examinând modul în care diferite texte se referă la figura lui Moise și la interpretarea Legii. Cartea evidențiază complexitatea autorității textuale fără a impune viziuni anacronice, prezentând o analiză pătrunzătoare care umple un gol în hermeneutica scripturală.

Cartea oferă o perspectivă neexplorată asupra hermeneuticii, prezintă un argument bine gândit, evidențiază semnificația lui Moise în iudaism și creștinism și leagă în mod eficient autoritatea textuală de modurile interpretative.

Unii ar putea găsi accentul pus pe evitarea concepțiilor anacronice prea prudent sau complex, iar natura academică a scrierii ar putea fi o provocare pentru cititorii generali.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Seconding Sinai: The Development of Mosaic Discourse in Second Temple Judaism

Conținutul cărții:

Ce se înțelege prin atribuirea de texte lui Moise în Biblia ebraică și în iudaismul celui de-al Doilea Templu? Răspunsul depinde nu numai de istoria textelor, ci și de istoria conceptelor de textualitate.

Această carte critică termenii „Pseudepigrafie” și „Biblie rescrisă”, care presupun concepții de atribuire autentică și fidelitate textuală străine de iudaismul antic. În schimb, această carte dezvoltă conceptul unui discurs a cărui creativitate și autoritate depind de reveniri repetate la figura exemplară și la experiența unui fondator.

Atribuirea lui Moise este un exemplu central, a cărui funcție este de a re-prezenta experiența revelației de la Sinai. Caracteristicile distinctive ale discursului mozaic sunt studiate în Deuteronom, Jubilee, Pergamentul Templului și în lucrările lui Filon din Alexandria.