Seeing Eye Girl: A Memoir of Madness, Resilience, and Hope (Memorii despre nebunie, rezistență și speranță)

Recenzii ale cititorilor

Seeing Eye Girl este o carte de memorii profund personală și captivantă scrisă de Beverly Armento, care relatează despre copilăria ei chinuitoare, plină de abuzuri, neglijare și rezistență. Cartea explorează experiențele ei de creștere alături de o mamă oarbă abuzivă și prezintă călătoria ei de supraviețuire, subliniind puterea transformatoare a educației și sprijinul profesorilor grijulii. Cartea este atât sfâșietoare, cât și inspirată, oferind speranță și o perspectivă asupra depășirii adversității.

⬤ Narațiune captivantă și captivantă care captivează cititorii.
⬤ Teme puternice de reziliență, speranță și transformare.
⬤ Scriere vie care atrage cititorii în peisajul emoțional al vieții autorului.
⬤ Reflecții importante asupra rolului educatorilor în viața copiilor cu probleme.
⬤ Cartea este inspirațională și servește drept mărturie a depășirii unor greutăți severe.

⬤ Conține subiecte dificile și dureroase, ceea ce o face greu de citit pentru unii.
⬤ Poate provoca reacții emoționale puternice și disconfort din cauza descrierilor de abuzuri.
⬤ Unii cititori pot considera că ciclul neîncetat al traumei este stresant, iar sinceritatea brută poate fi copleșitoare.

(pe baza a 62 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Seeing Eye Girl: A Memoir of Madness, Resilience, and Hope

Conținutul cărții:

În calitate de "fetiță care vede" pentru mama ei oarbă, artistă și bolnavă mintal, Beverly Armento a fost în strânsă legătură cu ea și a fost responsabilă pentru ea, chiar dacă mama ei a abuzat-o fizic și emoțional. La școală era Beverly cea puternică - excelentă la învățătură și îndrumată de profesori grijulii - dar acasă era Beverly cea slabă, intimidată de furia și iluziile mamei sale.

Mama lui Beverly și-a recăpătat vederea prin două transplanturi de cornee în 1950 și a cunoscut un moment de faimă ca artistă, dar aceste schimbări pozitive nu au împiedicat-o să se dezintegreze în lumea ei iluzorie de comuniști, radiații și italieni care o pândeau. Pentru a supraviețui, Beverly a trebuit să fie rezistentă și să spere că ar putea urma zile mai bune. Dar, mai întâi, a trebuit să se confrunte cu probleme etice esențiale legate de rolul ei de îngrijitoare în familia ei.

În aceste memorii emoționante, Beverly împărtășește strategiile de adaptare pe care le-a inventat pentru a trece peste încercările din viața ei tânără, precum și modurile în care școala și biserica i-au servit drept refugiu pe parcursul călătoriei sale. Ruperea lanțurilor psihologice care o legau de mama ei se va dovedi a fi cea mai dificilă provocare din viața ei - și, în cele din urmă, cea mai eliberatoare.