Selling Air Power: Aviația militară și cultura populară americană după Al Doilea Război Mondial

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o examinare detaliată a puterii aeriene de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial până la începutul anilor 1960, concentrându-se asupra reprezentării sale în cultura populară. Cartea este bine documentată și bine scrisă, dar favorizează puternic Forțele Aeriene ale SUA, neglijând rolul Marinei SUA și alte reprezentări media.

Minuțios cercetată și bine scrisă, cartea oferă o analiză obiectivă a impactului puterii aeriene asupra culturii populare, în special în contextele militare și civile de după al Doilea Război Mondial. Cartea prezintă în mod eficient evoluția discuțiilor despre aviația militară și reprezentarea acestora în diverse forme de mass-media, bazându-se pe referințe ample la articole și publicații.

Cartea omite în mod semnificativ contribuțiile Marinei SUA la aviația militară și nu reușește să exploreze importante drame de televiziune și benzi desenate populare care au modelat percepția publică asupra puterii aeriene. Unii cititori remarcă faptul că autorul se bazează foarte mult pe anumite aspecte, neglijând în același timp influențele culturale mai largi, ceea ce conduce la o narațiune incompletă.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Selling Air Power: Military Aviation and American Popular Culture After World War II

Conținutul cărții:

În "Selling Air Power", Steve Call oferă primul studiu cuprinzător al eforturilor depuse de susținătorii puterii aeriene postbelice de a valorifica cultura populară în sprijinul agendei lor. În anii 1940 și în cea mai mare parte a anilor 1950, aproape că nu trecea o lună fără ca în revistele de interes general să apară cel puțin un articol flagrant pro-putere aeriană.

Fascinația publicului pentru zbor a contribuit la crearea și menținerea unor așteptări exagerate în ceea ce privește puterea aeriană, atât în mintea susținătorilor oficiali ai acesteia, cât și a publicului american. Articolele din Saturday Evening Post, Reader's Digest și Life trâmbițau viitorul sigur asigurat de superioritatea aeriană americană. Personalități militare precum Henry H.

"Hap" Arnold și Curtis E. LeMay, personalități radio-televizate precum Arthur Godfrey, personaje din desene animate precum Steve Canyon și actori precum Jimmy Stewart au jucat roluri-cheie în desfășurarea campaniei. Filme precum "Twelve O'Clock High", "The Court-Martial of Billy Mitchell" și "A Gathering of Eagles" au proiectat în imaginația publicului imagini vii care confirmau ceea ce devenea înțelepciunea acceptată: că siguranța Americii împotriva amenințării sovietice putea fi garantată cel mai bine prin puterea aeriană, asociată cu capacitatea nucleară.

Dar, pe măsură ce Războiul Rece a continuat și spectrul norului ciupercă a devenit tot mai proeminent în mințile americanilor, o altă interpretare, mai sinistră, a început să se impună. Call descrie trecerea de la postura eroică și patriotică din anii de după cel de-al Doilea Război Mondial la imaginile amenințătoare, chiar bizare, din cărți și filme precum Catch-22, On the Beach și Dr. Strangelove.

Analiza atentă a lui Call merge dincolo de campaniile de relații publice pentru a sonda climatul intelectual care le-a modelat și le-a dat putere. Selling Air Power adaugă un nivel critic de înțelegere studiilor de istorie militară și aviatică, precum și culturii populare americane.