Sindroamele delirante mai rare apar de obicei ca simptome secundare ale altor boli mintale, în special schizofrenia și depresia.
Cunoașterea fenomenelor psihopatologice și a temelor delirante este adesea limitată, iar descrierea și denumirea lor corectă este adesea omisă, deoarece psihiatrii și psihologii curanți nu sunt familiarizați cu aceste sindroame. Cu toate acestea, din punct de vedere terapeutic, este logic să se cunoască aceste sindroame, astfel încât acestea să poată fi incluse în terapia ad quo și riscurile potențial asociate formelor individuale să poată fi mai bine evaluate. Aproximativ 50% din infracțiunile care au ca rezultat vătămarea corporală au la bază tulburări delirante, care adesea sunt diagnosticate abia după comiterea infracțiunii și nu apar clinic evidente decât după mult timp sau nu sunt diagnosticate în prealabil.
Cartea se axează pe psihopatologie în sensul diferențierii diagnosticului, dar și pe întrebarea dacă există abordări terapeutice specifice pentru sindroamele individuale. Relevanța practică va fi ilustrată prin studii de caz.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)