Serapis: Biblioteca sacră și declericalizarea sa

Titlul original:

Serapis: The Sacred Library and Its Declericalization

Conținutul cărții:

Zeul sincretist greco-egiptean Serapis a fost folosit de faraonii ptolemaici din secolul al III-lea î.Hr.

pentru a impune hegemonia culturală greacă și a consolida puterea politică. Serapeum-ul alexandrin, denumit uneori "biblioteca fiică" a Marii Biblioteci din Alexandria, poate fi văzut ca un arhetip al instituțiilor în care religia și cunoștințele seculare se reunesc pentru reproducerea ideologiilor.

Cu toate acestea, Serapeum nu este deloc unic în această privință; bibliotecile au încorporat întotdeauna simboluri și ritualuri religioase în structurile lor materiale. Foarte puține cercetări au fost efectuate cu privire la impactul sociocultural și istoric al acestei uniuni dintre templu și instituția de informare sau la modul în care această interrelație dinamică (chiar dacă acum poate fi implicită sau parțial ascunsă) se întinde de la cele mai vechi protobiblioteci mesopotamiene până la cele academice actuale. Serapis completează și extinde munca depusă într-o monografie anterioară scrisă de Bales: The Dialectic of Academic Librarianship: A Critical Approach, precum și capitolul de carte "The Academic Library as Crypto-Temple: A Guide to Theory and Practice", publicat în volumul editat de Library Juice, Class and Librarianship: Essays at the Intersection of Information, Labor, and Capital.

Cartea explorează rolul simbolurilor și ritualurilor religioase istorice și moștenite ale bibliotecii academice (denumită "Biblioteca Serapian") ca instituție ideologică de stat puternică și investighează modul în care aceste simboluri și ritualuri susțin structurile hegemonice în societate. În mod specific, cartea examinează rolul bibliotecii academice seculare moderne "Serapian" în contextul său istoric ca "spațiu sacru" și aplică teoriile lui Karl Marx, Louis Althusser, Ivan Illich și ale altor gânditori pentru a explica ramificațiile bibliotecii ca cripto-templu.