Sexul, drepturile sportivilor și Curtea de Arbitraj Sportiv

Titlul original:

Gender, Athletes' Rights, and the Court of Arbitration for Sport

Conținutul cărții:

Disputele privind genul, dopajul și eligibilitatea în sportul olimpic sunt tratate pe larg în studiile privind sportul și în presa mainstream. Mai puțin cunoscute sunt funcțiile Tribunalului de Arbitraj Sportiv (TAS) și amenințarea pe care acesta o reprezintă pentru drepturile sportivilor prin faptul că îi privează de accesul la sistemul judiciar al propriilor țări.

CAS urmează în mare măsură modelul tribunalelor internaționale de arbitraj. Ca și în cazul arbitrajului forțat în afara sportului, angajații - în acest caz, sportivii de înaltă performanță - semnează contracte prin care sunt de acord ca singurul mijloc de soluționare a litigiilor să fie arbitrajul, mai degrabă decât litigiul. Promovând conceptul de excepționalism sportiv, Comitetul Internațional Olimpic (CIO) justifică puterea pe care o exercită prin intermediul TAS susținând că sportul trebuie să fie autonom și autoreglat, litigiile fiind soluționate de arbitri specializați.

Argumentele în sprijinul acestei poziții indică lex sportiva (legislația sportivă globală) ca fiind un principiu juridic valabil în litigiile legate de sport, care, se afirmă, nu pot fi înțelese sau soluționate de nespecialiști. Autoreglementarea funcționează eficient pentru a proteja marca industriei olimpice, păstrând disputele „în familie”.

Această analiză critică a istoriei și funcțiilor TAS demonstrează modul în care drepturile sportivilor sunt amenințate de procesul de arbitraj forțat al TAS. În special, deciziile TAS care implică sportivi de sex feminin și de sex diferit, precum și bărbați și femei rasiale, reflectă numeroase nedreptăți.

Pe lângă problema cronică a lipsei de independență a TAS, alte aspecte examinate aici includ confidențialitatea, lex sportiva, hotărârile fără precedent, lista închisă a arbitrilor specializați și, în cazurile de dopaj, aspecte privind răspunderea strictă și sarcina probei.