Sfânta Sfintelor din cel de-al treilea Templu: Armele nucleare ale Israelului

Titlul original:

The Third Temple's Holy of Holies: Israel's Nuclear Weapons

Conținutul cărții:

Prezenta lucrare este o istorie a programului israelian de arme nucleare, elaborată pe baza unei analize a surselor neclasificate. Israelul a început să caute arme nucleare la înființarea statului, în 1948.

Ca plată pentru participarea Israelului la criza Suezului din 1956, Franța a oferit expertiză nucleară și a construit un complex de reactoare pentru Israel la Dimona, capabil să producă și să reproceseze plutoniu pe scară largă. Statele Unite au descoperit instalația în 1958 și aceasta a fost un subiect de discuții continue între președinții americani și prim-miniștrii israelieni. Israelul a recurs la amânare și înșelăciune pentru a ține la început Statele Unite la distanță, iar mai târziu a folosit opțiunea nucleară ca monedă de schimb pentru o aprovizionare constantă cu arme convenționale americane.

După dezangajarea franceză de la începutul anilor 1960, Israelul a progresat pe cont propriu, inclusiv prin mai multe operațiuni secrete, către finalizarea proiectului. Înainte de Războiul de Șase Zile din 1967, Israelul și-a simțit amenințate instalațiile nucleare și ar fi asamblat mai multe dispozitive nucleare.

Până la Războiul Yom Kippur din 1973, Israelul dispunea de un număr de bombe nucleare sofisticate, le-a desfășurat și a luat în considerare utilizarea lor. Este posibil ca arabii să își fi limitat obiectivele de război datorită faptului că știau de armele nucleare israeliene. Israelul a efectuat, cel mai probabil, mai multe teste cu bombe nucleare.

Israelul a continuat să se modernizeze și să prolifereze pe verticală, fiind în prezent una dintre cele mai mari puteri nucleare ale lumii. Folosind opacitatea nucleară de tip "bombă în subsol", Israelul a reușit să își folosească arsenalul ca factor de descurajare pentru lumea arabă, fără a încălca, din punct de vedere tehnic, cerințele americane de neproliferare.