Sfărâmarea singurătății: On Christian Remembrance

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o reflecție profundă asupra spiritualității și a conceptului de rememorare în cadrul tradiției creștine, împletind mărturia personală, teologia și critica literară. Cartea subliniază importanța meditației și contemplației în detrimentul simplei lecturi, având ca scop reconectarea cititorilor cu întâlnirile spirituale inițiale și cu înțelegerea identității lor în Dumnezeu. În timp ce mulți recenzenți sunt profund mișcați de intuiția și profunzimea cărții, unii o consideră provocatoare și uneori complicată.

Conținut profund spiritual și provocator.

Încurajează meditația și reflecția personală, ceea ce o face potrivită pentru Postul Mare sau pentru orice călătorie spirituală.

(pe baza a 23 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Shattering of Loneliness: On Christian Remembrance

Conținutul cărții:

Experiența singurătății este la fel de universală ca foamea sau setea. Deoarece ne afectează mai intim, suntem mai puțin înclinați să vorbim despre ea.

Dar cine nu a cunoscut durerea sa chinuitoare? Teama de singurătate provoacă angoasă. Ea îndeamnă la fapte necugetate. Toate epocile au mărturisit acest lucru.

Nicio voce nu este mai insidioasă decât cea care ne șoptește la ureche: „Ești iremediabil singur, nicio lumină nu îți va străpunge întunericul”.

Afirmația fundamentală a creștinismului este de a convinge această voce de minciună. Condiția creștină se dezvoltă în certitudinea că realitatea ultimă, sursa a tot ceea ce este, este o realitate personală de comuniune, nu o abstracție metafizică.

Bărbații și femeile, făcuți „după chipul și asemănarea” lui Dumnezeu, poartă amprenta acestei comuniuni originare pe ființa lor. Atunci când sufletele și trupurile noastre strigă după Altul, nu este un semn de boală, ci de sănătate. Se anunță o muncă de bucurie potențială.

Ni se amintește de ceea ce avem în noi să devenim. Pentru ca munca noastră să fie fructuoasă, Scriptura ne îndeamnă în mod repetat să ne „amintim”. Amintirea recomandată este parțial introspectivă și existențială, parțial istorică, pentru că Dumnezeul care a luat trup pentru a ne răscumpăra singurătatea lasă urme în istorie.

Această carte examinează șase fațete ale amintirii creștine, completând exegeza biblică cu lecturi din literatura antică și modernă. Ea se dorește a fi un eseu de teologie.

În același timp, ea propune o reflecție întemeiată asupra a ceea ce înseamnă să fii o ființă umană.