Sfârșitul cinematografiei japoneze: Genuri industriale, timpuri naționale și ecologii media

Recenzii ale cititorilor

Cartea „The End of Japanese Cinema” de Alexander Zahlten explorează intersecția dintre artă și industrie în cinematografia japoneză prin analiza Pink Film, Kadokawa Film și V-Cinema. Acesta susține că aceste genuri, adesea considerate ca având o valoare artistică scăzută, joacă un rol crucial în înțelegerea istoriei cinematografice și a contextului socio-economic al Japoniei. Zahlten prezintă o abordare cuprinzătoare care evidențiază dimensiunile tehnice, economice și culturale ale acestor filme adesea ignorate, dezvăluind semnificația lor în narațiunea mai largă a cinematografiei în Japonia.

⬤ Analiza cuprinzătoare a genurilor de film adesea trecute cu vederea.
⬤ Reducerea decalajului dintre artă și industrie, oferind o înțelegere mai profundă a cinematografiei japoneze.
⬤ Bogată în context istoric și socio-economic, îmbunătățind înțelegerea de către cititor a culturii video din Japonia.
⬤ Oferă o perspectivă critică asupra respingerii anumitor genuri de către criticii de film tradiționali.
⬤ Bine documentată, combinând munca documentară, interviurile și perspectivele teoretice.

⬤ Filmele tratate pot fi, în general, de slabă calitate artistică, ducând la o experiență de vizionare dureroasă pentru unii.
⬤ Accentul pus pe genurile de nișă poate să nu fie pe placul tuturor cititorilor interesați de cinematografia mainstream.
⬤ Caracterul academic poate îndepărta cititorii ocazionali sau pe cei care caută o relatare mai directă despre cinematografia japoneză.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The End of Japanese Cinema: Industrial Genres, National Times, and Media Ecologies

Conținutul cărții:

În The End of Japanese Cinema, Alexander Zahlten duce teoria filmului dincolo de limitele filmului în sine, acordând atenție apariției unor noi tipuri de estetică, politici, temporalități și înțelegeri ale filmului și media. El urmărește evoluția unei noi ecologii media prin analize istorice profunde ale industriei cinematografice japoneze din anii 1960 până în anii 2000.

Zahlten se concentrează pe trei genuri industriale populare: Pink Film (filme pornografice softcore distribuite independent), Kadokawa (producții cu buget mare ca parte a unei strategii transmedia) și V-Cinema (filme direct-to-video). El examinează condițiile de producție ale acestor filme pentru a demonstra modul în care industria media în sine devine parte a politicii textului media și pentru a evidenția negocierea complexă dintre media și politică, cultură și identitate în Japonia. Zahlten evidențiază o istorie diferită a filmului, una în care o industrie cinematografică cândva puternică s-a transformat și a devenit doar o componentă a unei ecologii complexe de mixuri media.

În acest fel, Zahlten deschide noi căi pentru descoperirea unor procese ample similare în alte mari societăți media. Un studiu al Weatherhead East Asian Institute, Columbia University.