Sfârșitul galopului: Bătălia pentru Harkov, februarie-martie 1943

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o analiză detaliată și obiectivă a atacurilor sovietice din sudul Ucrainei după Stalingrad, concentrându-se pe acțiunile din jurul Harkovului la începutul anului 1943. Deși prezintă informații pătrunzătoare și o examinare aprofundată a operațiunilor militare din perspectiva sovietică, cartea este împiedicată de calitatea slabă a traducerii și a hărților, ceea ce duce la probleme de lizibilitate.

Prezentare detaliată și obiectivă a operațiunilor militare sovietice post-Stalingrad. Oferă perspective valoroase asupra strategiilor și provocărilor sovietice și germane. Oferă un accent unic pe o perioadă neglijată a Frontului de Est.

Calitate teribilă a traducerii care afectează lizibilitatea; conține numeroase erori și formulări incomode. Hărțile sunt de slabă calitate și insuficiente pentru înțelegerea bătăliilor. Lipsă de profunzime în anumite domenii și poate părea fragmentată sau prost structurată.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The End of the Gallop: The Battle for Kharkov, February-March 1943

Conținutul cărții:

Bazată în mare măsură pe documente sovietice inaccesibile, această carte prezintă o relatare plină de viață a unei bătălii cruciale de pe Frontul de Est, ilustrată cu fotografii și hărți. În istoria războiului nu există atât de multe bătălii care au schimbat strategia unei părți pe o perioadă considerabilă de timp, devenind nu doar un factor material, ci și unul psihologic în luarea deciziilor. Un exemplu clasic în acest sens este Bătălia de la Smolensk din 1941, care a forțat liderii germani să își schimbe strategia pentru "Barbarossa" și să își desfășoare trupele spre flancurile de nord și de est ale frontului sovieto-german. Cu toate acestea, putem găsi un alt exemplu de cealaltă parte a liniei frontului: este vorba despre bătălia din jurul Harkovului din iarna anului 1943, care a avut un impact și mai mare. În urma înfrângerii simultane a mai multor trupe de șoc de pe cele două fronturi și a pierderii unei mari suprafețe de teritoriu, vectorul strategiei sovietice s-a schimbat. O așteptare pasivă a acțiunilor inamicului a înlocuit impulsul ofensiv care era tradițional pentru comandamentul sovietic. Pentru început, existau premise obiective: Unitățile Armatei Roșii erau epuizate și suferiseră pierderi grele în contraatacurile germane din februarie-martie. Cu toate acestea, până în mai 1943, când trupele s-au refăcut și rezervele au fost constituite, factorul psihologic a continuat să joace un rol.

Amintindu-și experiența amară din timpul bătăliilor de iarnă de lângă Harkov, Comandamentul Suprem Sovietic a decis să nu treacă la ofensivă, ci să aștepte începerea operațiunilor ofensive germane. Până în ultima zi înainte de începerea operațiunii "Citadelă", comandantul frontului Voronej, N. F. Vatutin, a pledat, a cerut ca prețioasele zile de vară să nu fie petrecute așteptând ca inamicul să atace, ci Armata Roșie să treacă ea însăși la ofensivă. Toate aceste propuneri distrageau atenția comandamentului suprem, care își amintea eșecurile lui Vatutin în fața Harkovului cu câteva luni înainte. Din punctul de vedere al unui istoric militar, bătăliile din afara Harkovului din februarie-martie 1943 au fost bătălii de manevră dramatice, iar succesul ambelor tabere a atârnat zilnic în balanță. Astfel de operațiuni sunt întotdeauna mult mai interesante decât plictisitoarele poziționări pentru o "casă în pădure", care abundă în istoriile ambelor războaie mondiale. Manevrele, desfășurarea corpurilor de armată și a diviziilor în jurul unei zone pentru a ataca inamicul acolo unde este cel mai vulnerabil, au jucat un rol mult mai important decât aritmetica numărului de tancuri și tunuri. Egalizarea constantă a ambelor părți, sovietică și germană, a adăugat condimente acestui meniu al unei bătălii clasice de manevră. În cursul bătăliei pentru Harkov, forțele sovietice au întâlnit un inamic nou, puternic, sub forma diviziilor Panzer ale SS.

Acestea erau formațiuni mecanizate de elită echipate cu cea mai recentă tehnologie, care urmau să devină în curând participanți de frunte în bătăliile decisive din est și vest în a doua jumătate a războiului.