World's End
O istorie memorialistică și culturală a World's End, o zonă din vestul Londrei, cândva casă a artiștilor boemi și a punk rock-ului și acum un avanpost al neoliberalismului.
Relatarea lui Charlie Gere despre creșterea sa în zona World's End din vestul Londrei în timpul Războiului Rece combină istoria locală, istoria culturală, memoriile și un puternic simț al apocalipticului. Cândva o zonă degradată din Chelsea, la capătul greșit al King's Road, World's End a fost mult timp un loc pentru scriitori și artiști boemi, printre care Turner, Whistler, Beckett, Bacon și muza lui Bacon, Henrietta Moraes, toți manifestând o sensibilitate apocaliptică adecvată. După cel de-al Doilea Război Mondial, în care zona a fost grav bombardată, a devenit un centru al contraculturii care a apărut din ceea ce Jeff Nuttall a numit "cultura bombei", formată de amenințarea anihilării nucleare.
Faimosul magazin Granny Takes a Trip s-a deschis acolo în 1966, căruia i s-au alăturat mai târziu Hung On You, Puss Weber's Flying Dragon Tea Room și comuna Gandalf's Garden. Printre alte excentricități, în zonă se mai aflau aristocrați care făceau trepanări și lei de companie. În anii 1970, World's End a fost centrul punk rock-ului. Părinții lui Gere au ajuns acolo ca parte a unui val de gentrificare, iar Gere, născut și crescut acolo, a fost martorul evoluției sale sociale și culturale. Ca adolescent, a fost traumatizat de perspectiva unui război nuclear. A trăit suficient de mult pentru a vedea cum World's End poartă acum semnele neoliberalismului scăpat de sub control și ale inegalității grotești care îl însoțește. Dar și asta va trece, ca și sfârșitul lumii.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)