Titlul original:
Shakespeare and the Elizabethan Reformation: Literary Negotiation of Religious Difference
Conținutul cărții:
Shakespeare și Reforma Elisabetană: Literary Negotiation of Religious Difference explorează modul în care piesele lui Shakespeare dramatizează problemele-cheie ale Reformei elisabetane, conflictul dintre sacru, critic și dezamăgit; alternativ, catolic, protestant și secular.
Fiecare piesă imaginează reconcilierea lor sau eșecul reconcilierii. Sacrul catolic este umbrit de degenerarea sa în superstiție, critica protestantă de consecințele sale neintenționate (fissaparous), obișnuitul secular de dezamăgirea crudă.
Shakespeare arată cum toate cele trei perspective sunt necesare pentru ca societatea să poată face față problemelor sale insolubile, oferind astfel un model puternic pentru dialogurile noastre ecumenice. Shakespeare începe cu piesele de istorie în care îl opune pe regele Henric al VI-lea, sfânt, dar nepractic, al cărui asasinat este „crima primordială”, pragmaticului și secularului Henric al IV-lea, până când își imaginează, la sfârșitul anilor 1590, cum se poate reconecta Hal la sursele sacre. În același timp, în comediile sale, Shakespeare imaginează modalități cooperative de rezolvare a „comediei erorilor” naționale, de sortare a confuziilor erotice, maritale și contemplative prin aplicarea triplei sale lentile.
Comediile sale elisabetane târzii ating un echilibru bine pus la punct între spirit și devoțiune, obișnuit și sacru, ordine veche și nouă. Hamlet este ultima reflecție elisabetană a lui Shakespeare asupra acestor probleme, așa-numita sa lipsă de corelație obiectivă fiind un răspuns la trauma nesortată a Reformei.
