Shinto: O istorie

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Shinto: O istorie” de Helen Hardacre este o explorare cuprinzătoare și detaliată a dezvoltării istorice a shintoismului, analizând continuitatea sa instituțională și ritualică, în special în raport cu budismul și politica japoneză. Deși este lăudată pentru cercetarea sa aprofundată și perspectiva nuanțată, se remarcă faptul că poate să nu fie potrivită pentru începători sau pentru cei care nu au o pregătire în domeniu, deoarece poate fi densă și complexă. Unii cititori au criticat calitatea fizică a cărții și și-au exprimat îngrijorarea cu privire la o lipsă de profunzime în discutarea conexiunilor cu istoria antică mai largă.

⬤ Minuțios cercetată și bine argumentată
⬤ oferă o istorie nuanțată a șintoismului și a relațiilor sale cu budismul și politica japoneză
⬤ se angajează critic în studiile existente despre șintoism
⬤ oferă o perspectivă detaliată asupra evoluției șintoismului și a cadrului său instituțional.

⬤ Nu este potrivită pentru începători sau pentru cei lipsiți de cunoștințe istorice
⬤ poate fi densă și greu de urmărit
⬤ unii cititori o critică pentru superficialitatea analizei sale politice și a legăturilor cu istoria antică
⬤ calitatea fizică a cărții tipărite este considerată slabă.

(pe baza a 12 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Shinto: A History

Conținutul cărții:

Helen Hardacre, distinsă cercetătoare a religiilor și culturii japoneze, oferă prima istorie cuprinzătoare a șintoismului, tradiția străveche și vibrantă ale cărei ritualuri colorate sunt practicate și astăzi. Conform idealului șintoist, un împărat coborât din divinitate guvernează prin ritualuri oferite zeităților numite Kami. Aceste ritualuri sunt practicate în nenumărate sanctuare din întregul regat, astfel încât ritualurile locale reflectă ceremoniile monarhului. Prin acest teatru de stat, se crede că lumile umană, naturală și supranaturală se vor alinia în armonie și vor prospera.

Adesea numită religia indigenă a Japoniei, instituțiile, ritualurile și simbolurile șintoismului sunt omniprezente în întreaga națiune insulară. Dar, poate surprinzător, atât religiozitatea sa, cât și originile sale japoneze au fost puse la îndoială. Hardacre investighează afirmațiile cu privire la Shinto ca întruchipare a tradiției indigene și cu privire la locul său legitim în domeniul public. Shinto a fost adesea prezentat în Occident ca fiind motorul care a condus agresiunea militară japoneză. Până în prezent, membrii guvernului sunt considerați provocatori atunci când vizitează Sanctuarul Yasukuni din Tokyo, care onorează morții de război japonezi, iar acest lucru reprezintă o sursă de tensiune în relațiile Japoniei cu China și Coreea. Sanctuarul Yasukuni este un subiect dezbătut în politica națională și relațiile externe ale Japoniei și atrage în mod fiabil o acoperire mediatică intensă. Hardacre susține, în mod controversat, că ocupația aliată a fost cea care a creat acest stereotip al shintoismului ca religie a războiului, când, de fapt, practic.

Toate ramurile religiilor japoneze au fost majorete pentru război și imperialism.

Istoria și natura șintoismului sunt subiecte de o importanță vitală pentru înțelegerea Japoniei contemporane, a politicii, a relațiilor internaționale și a societății sale. Lucrarea magistrală a lui Hardacre va rămâne o referință definitivă pentru anii următori.