Showing and Telling: Institutele de patrimoniu cinematografic și performanța lor de responsabilitate publică

Titlul original:

Showing and Telling: Film heritage institutes and their performance of public accountability

Conținutul cărții:

Showing and Telling este prima lucrare academică care explorează modul în care institutele de patrimoniu cinematografic finanțate din fonduri publice își îndeplinesc mandatul în cadrul activităților lor publice. Aceasta se realizează prin inspectarea și evaluarea prezentărilor publice și a informațiilor oferite vizitatorilor cu privire la aceste prezentări. Cercetarea a fost realizată prin juxtapunerea a două abordări complementare. Prima se bazează pe experiența autorului în calitate de cercetător și conservator de colecții și argumentează bogăția obiectelor de arhivă ignorate de obicei pentru lipsa lor de calități estetice. Cea de-a doua este un studiu al activităților publice ale 24 de institute din întreaga lume, pe baza site-urilor lor web, în februarie 2014; acesta din urmă constituie o sursă unică.

Această lucrare originală scoate la iveală deconectarea dintre activitățile curatoriale ale acestor institute și misiunile lor. O constatare centrală este aceea că institutele de patrimoniu cinematografic finanțate din fonduri publice oferă publicului un sens inadecvat al istoriei cinematografice. În general, acestea oferă un repertoriu de prezentări orientat către publicul larg, constând în mare parte din lungmetraje de ficțiune; prezintă o cantitate disproporționată de lucrări recente și noi, adesea prin distribuție comercială; proiecțiile lor constau într-o amestecătură inexplicabilă de formate tehnologice (uneori inferioare standardelor); iar prezentările lor încadrează monoton filmul ca artă, deși estetica lor declarată este în mare parte de natură cinefilă și se bazează pe opinii primite. Materialele specifice, în special cinematografia timpurie, și cunoștințele de specialitate, atât istorice, cât și metodologice, sunt în mare parte limitate la rețeaua lor de comunități de colegi. Transferul sănătos al cunoștințelor complete, în cuvinte și imagini, către public nu este o preocupare majoră.

Showing and Telling se încheie cu recomandări pentru activitățile curatoriale. În primul rând, cu un aparat conceptual care să permită o înțelegere mai completă a patrimoniului cinematografic și a istoriilor sale. În al doilea rând, cu o pledoarie pentru regândirea funcției de gardian a institutelor și pentru dezvoltarea unor prezentări publice mai variate, mai imaginative și mai informative, atât la fața locului, cât și online, care să reflecte diversitatea colecțiilor și a istoriilor acestora.