Și lacrimile amare ale mamei mele

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

And my mother's bitter tears

Conținutul cărții:

Nu există nicio îndoială că acesta este, într-o măsură considerabilă, un roman autobiografic. De asemenea, este clar că unele părți ale acestuia sunt fictive, dar nu este posibil să se definească cu claritate granița dintre autobiografie și ficțiune. Autorul a servit în armata americană în Războiul din Coreea ca soldat minor, deși probabil că nu era chiar atât de tânăr pe cât susține naratorul că a fost. Al doilea nume al autorului, "Toteras", este pseudonimul său ales, format din două cuvinte grecești "to" și "teras", care înseamnă "monstru". Romanul începe cu întoarcerea naratorului din Coreea, suferind de ceea ce am numi acum sindromul de stres posttraumatic și aflându-se în imposibilitatea de a-și înfrunta din nou familia. El se împrietenește cu o tânără care are grijă de el. Această narațiune se întrerupe pentru a fi reluată abia în ultimul capitol al cărții, după care urmează câteva capitole în care este relatată viața sa timpurie în Greektown din San Francisco. Cerințele contradictorii - ale familiilor lor de a fi greci și ale școlii lor de a deveni americani - îl determină pe el și pe cel mai bun prieten al său să obțină certificate de naștere false, ceea ce le permite să se înroleze, la vârsta de paisprezece ani, în armata americană. Între antrenamentul de bază și îmbarcarea pentru Orientul Îndepărtat, ei fac o călătorie bizară în Mexic, unde se implică într-un cuplu american bogat care trebuie să implice și alte persoane în viața lor sexuală.

Cei doi soldați adolescenți sunt trimiși în Insulele Mariane, unde sunt ocupați cu dezmembrarea unui depozit de muniție din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După o explozie care ucide câțiva dintre colegii lor, li se acordă permisie și pleacă în Japonia pentru a se întâlni cu un sergent (de asemenea de origine greacă) cu care se împrieteniseră în tabăra de instrucție. Printr-o serie de întâmplări, ajung să fie trimiși în Coreea cu prima forță de trupe americane, ca urmare a veștii că nord-coreenii au trecut de paralela 38, și sunt implicați în primele bătălii americane din Războiul din Coreea, bătălii în care armata americană a fost învinsă în mod repetat, cu pierderi imense de vieți omenești. Bătăliile de la Osan, podul Pyongtaek și Taejon sunt descrise în detalii grafice și îngrozitoare și se face referire la mai multe bătălii ulterioare. Romanul a fost finalizat la începutul anilor 1990, dar în mod clar nu a fost pe placul autorului, care a murit în 2009, lăsându-l nepublicat. Scrisorile tipografice care au supraviețuit erau problematice, aproape nepunctate și pline de erori. Ele au fost editate minuțios de-a lungul mai multor ani, iar o parte din materialul din primele capitole (Greektown) a trebuit să fie rearanjat pentru a crea o narațiune coerentă și pentru a elimina repetițiile.

Stilul îi datorează, fără îndoială, ceva lui Kerouac, însă conținutul îl depășește cu mult, deoarece ne pune față în față cu nebunia și oroarea războiului și cu natura fricii; dar nu este lipsit de umor, iar o mare parte din umor are legătură cu sexul. În acest sens, naratorul și prietenul său sunt opuși: naratorul este un inocent romantic, iar prietenul său este precoce și obsedat de sex. Deși, așa cum s-a menționat, relatarea săptămânilor de după întoarcerea sa din Coreea este reluată în capitolul final, nu există o concluzie, deoarece rămânem cu un ultim moment de suspendare dramatică, fără să știm exact ce tocmai s-a întâmplat și fără niciun indiciu cu privire la viitorul naratorului.