Sick Economies: Dramă, mercantilism și boală în Anglia lui Shakespeare

Titlul original:

Sick Economies: Drama, Mercantilism, and Disease in Shakespeare's England

Conținutul cărții:

De la teoriile fiziocraților francezi privind circulația bogăției asemănătoare sângelui până la mâna invizibilă a pieței a lui Adam Smith, corpul a jucat un rol crucial în percepția occidentală asupra economiei. Cu toate acestea, în cultura Renașterii, metaforele corporale dominante pentru bogăția și economia națională erau derivate din limbajul relativ nou al bolilor infecțioase. În timp ce medicina galenică tradițională înțelegea boala ca o stare de dezechilibru în interiorul corpului, scriitorii moderni timpurii au reimaginat din ce în ce mai mult boala ca pe un agent străin invaziv. Creșterea rapidă a comerțului global în secolul al XVI-lea și migrațiile de oameni, bani și mărfuri care au rezultat în urma acestora, care au traversat granițele naționale, au contribuit la această patologizare crescândă a străinilor; invers, noile vocabulare ale bolii, care au fost influențate de comerț, i-au ajutat pe scriitori să reprezinte contururile economiilor naționale și globale.

Bazat pe analize scrupuloase ale istoriei culturale și economice, Sick Economies: Drama, Mercantilism, and Disease in Shakespeare's England (Dramă, mercantilism și boală în Anglia lui Shakespeare) evidențiază dublul helix al patologicului și economicului în două sfere aparent disparate ale producției textuale din epoca modernă timpurie: dramaturgia și scrisul mercantilist. De un interes deosebit pentru acest studiu sunt modurile în care dramaturgii englezi, precum Shakespeare, Jonson, Heywood, Massinger și Middleton, și mercantiliștii, precum Malynes, Milles, Misselden și Mun, își înrădăcinează concepțiile despre economia națională în limbajul bolii. Unele dintre aceste boli - sifilis, pată, caniculă, ciumă, hepatită - și-au pierdut ulterior conotațiile economice; altele - în special consumul - fac încă parte integrantă din lexicul economic modern, dar și-au pierdut în mare parte sensul patologic.

Analizând mercantilismul englez în primul rând ca un sistem discursiv, mai degrabă decât ideologic sau economic, Sick Economies oferă o istorie convingătoare a modului în care, chiar și în zilele noastre, apărarea economiei transnaționale a patologizat în mod paradoxal străinătatea. În acest proces, Jonathan Gil Harris susține că ceea ce acum considerăm a fi sfera discretă a economiei nu poate fi separată de domeniile aparent fără legătură ale culturii Renașterii, în special medicina și teatrul.