Similaritate: O paradigmă pentru teoria culturii

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Similarity: A Paradigm for Culture Theory

Conținutul cărții:

Acest volum este o colecție de lucrări bazate pe ideea că conceptul de similitudine ar putea oferi o abordare nouă, alternativă în studiile culturale, în comparație cu paradigma dominantă de până acum a diferenței. Conceptele de identitate și alteritate devin din ce în ce mai discutabile, nu în ultimul rând din cauza evenimentelor politice globale din ultimele decenii. Presupunerea unor identități culturale distincte în era fluxurilor migratorii postmoderne pare din ce în ce mai inadecvată. Deși critica postcolonială a identității a accentuat alteritatea și hibriditatea, aceasta a rămas în cadrul paradigmei diferenței ca perspectivă generală. Din aceste motive, este important nu numai să discutăm, ci și să reflectăm asupra faptului dacă un concept de similaritate poate fi dezvoltat alături de conceptul de diferență care a dominat până acum studiile culturale. Categoria similarității oferă o alternativă pentru examinarea lumii noastre culturale complexe.

Această carte urmărește să prezinte și să exploreze interpretări importante și exemplare ale similarității pentru cercetarea în domeniul studiilor culturale. Eseurile prezentate aici provin din studiile literare și culturale, din filosofie, științe politice, sociologie, etnologie și istorie. Eseurile sunt aranjate în funcție de perspectivele lor sistematice: prima parte a cărții se ocupă de încercările conceptuale de a stabili relevanța similitudinii pentru studiile culturale, în timp ce a doua parte este dedicată testării diferitelor domenii și modele de aplicare. Cartea explorează gama teoretică a conceptului de similitudine în termeni istorici și sistematici. Similaritatea este văzută nu numai ca un concept euristic, ci și ca un argument și o opțiune alternativă în practica culturală. Acesta este motivul pentru care a fost discreditat prin sugestia că susține o poziție asimilaționistă care duce la o ajustare forțată a culturilor, genului sau religiei. În plus, asemănarea și gândirea în asemănare ar fi făcut parte dintr-un mod de gândire premodern aparținând altor timpuri și locuri, parte a stadiilor primitive ale culturii sau a unei epoci premoderne și, prin urmare, parte a unei ordini diferite a lucrurilor care era distinctă de o epocă modernă raționalistă în care numai conceptele exacte sunt valabile. Gândirea în similitudine se opune, de fapt, dorinței de a trasa granițe precise și definiții exacte.

Dar acest presupus dezavantaj poate fi un avantaj atunci când avem de-a face cu fenomene culturale complexe, în care sunt prezente tranziții fluide, suprapuneri multiple și granițe spațiale largi. Realizarea epistemologică specifică a categoriei de similitudine constă în oferirea unor noi modalități de a vedea dinamica difuză și relațiile neclare caracteristice lumii noastre contemporane complexe și încâlcite. Gândirea la similaritate deschide posibilități diferite de abordare a problemelor societăților complexe decât metodologiile axate pe diferențe. Gândirea la similaritate nu ar trebui înțeleasă (greșit) ca o formă falsă de armonizare sau nivelare a diferențelor. Mai degrabă, considerațiile privind similitudinea conțin un potențial subversiv de a expune antagonismele și incompatibilitățile radicale ale opoziției, diferențele, ca nimic mai mult decât ideologie.