Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Simulation and Its Discontents” de Sherry Turkle oferă o examinare aprofundată a utilizării și implicațiilor simulărilor pe calculator în diverse domenii, cum ar fi știința, ingineria și arhitectura. În timp ce prima jumătate a cărții este foarte lăudată pentru perspectivele și analizele sale bazate pe studii etnografice ample, a doua jumătate, care prezintă studii de caz, primește recenzii mixte. Unii cititori consideră că ultimele secțiuni sunt mai puțin coezive și mai puțin convingătoare, ceea ce duce la o percepție de dezarticulare în prezentarea generală.
Avantaje:⬤ Adăugare importantă la volumul de lucrări al lui Turkle, cu informații valoroase din cercetarea sa.
⬤ Examinarea captivantă a evoluției istorice a simulărilor și a impactului acestora asupra diferitelor profesii.
⬤ Stil de scriere accesibil care nu presupune o pregătire formală în domeniul simulărilor.
⬤ Prima jumătate a cărții este deosebit de pătrunzătoare, oferind o analiză critică și comentarii care îndeamnă la reflecție cu privire la limitările și consecințele neintenționate ale simulărilor.
Dezavantaje:⬤ A doua jumătate a cărții conține studii de caz pe care unii cititori le consideră mai puțin revelatoare și oarecum detașate de argumentele principale.
⬤ Unele critici subliniază faptul că cartea pare prost executată și îi lipsește coeziunea, făcând-o uneori greu de urmărit.
⬤ Organizarea conținutului poate fi confuză, cu conexiuni libere între diferitele eseuri care diminuează fluxul general.
(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Simulation and Its Discontents
Conținutul cărții:
Cum tehnologiile de simulare și vizualizare atât de răspândite în știință, inginerie și proiectare ne-au schimbat modul de a vedea lumea.
În ultimii douăzeci de ani, tehnologiile de simulare și vizualizare ne-au schimbat modul de a privi lumea. În Simulation and Its Discontents (Simularea și nemulțumirile sale), Sherry Turkle examinează mediul dominant al vieții noastre profesionale și constată că simularea a devenit propria sa sensibilitate. O auzim în descrierea lui Turkle a studenților la arhitectură care nu mai proiectează cu creionul, a studenților la științe și inginerie care recunosc că modelele computerizate par mai "reale" decât experimentele din laboratoarele fizice.
Reluând celebra întrebare a arhitectului Louis Kahn, "Ce vrea o cărămidă? ", Turkle întreabă: "Ce vrea simularea? "Simulările doresc, chiar cer, imersiune, iar beneficiile sunt clare. Arhitecții creează clădiri inimaginabile înainte de proiectarea virtuală; oamenii de știință determină structura moleculelor prin manipularea lor în spațiul virtual; medicii practică anatomia pe oameni digitalizați. Dar imersați în simulare, suntem vulnerabili. Există atât pierderi, cât și câștiguri. Oamenii de știință mai în vârstă descriu generația tânără ca fiind "beată de cod". Tinerii oameni de știință, ingineri și designeri, cetățeni cu drepturi depline ai virtualului, se străduiesc să capteze cunoștințele tacite ale mentorilor lor despre clădiri și corpuri. De ambele părți ale unei diviziuni generaționale, există îngrijorarea că în simulare, ceva important se pierde. Examinarea de către Turkle a simulării din ultimii douăzeci de ani este urmată de patru investigații aprofundate ale culturii simulării contemporane: explorarea spațială, oceanografia, arhitectura și biologia.
