Sindromul alienării parentale în cazurile de custodie sesizate de instanță

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o perspectivă controversată asupra conceptului de sindrom de alienare parentală (PAS), obținând atât un sprijin puternic, cât și critici intense. Susținătorii susțin că aceasta oferă o perspectivă și o cercetare valoroase asupra PAS, ajutând părinții să înțeleagă și să abordeze problema, în timp ce detractorii o etichetează drept pseudoștiință lipsită de credibilitate și de sprijin din partea organizațiilor juridice și psihologice majore.

⬤ Bine documentată și informativă, cu o prezentare logică a conceptului de PAS.
⬤ Oferă informații pentru părinții care se confruntă cu divorțuri foarte conflictuale.
⬤ Unii recenzenți consideră că contribuie pozitiv la înțelegerea alienării parentale și susține existența sindromului.

⬤ Foarte criticat ca fiind bazat pe principii pseudoștiințifice, cu afirmații că nu are valabilitate în comunitatea profesională.
⬤ Afirmații împotriva acreditărilor și metodologiilor autorului.
⬤ Titlu înșelător, care sugerează orientări juridice, în condițiile în care este posibil să nu ofere perspective juridice practice.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Parental Alienation Syndrome in Court Referred Custody Cases

Conținutul cărții:

Această teză rezumă cercetarea a 30 de cazuri de dispută privind custodia, sesizate de instanță, care evaluează comportamentele părinților și ale copiilor acestora pentru a determina prezența sau absența sindromului alienării parentale (PAS). Criteriile de determinare a comportamentelor părinților și copiilor lor sunt definiția Dr.

Gardner a Sindromului Alienării Parentale. Părinții au fost plasați în trei categorii (ușoară, moderată sau severă) pe baza simptomelor și comportamentelor lor. Copiii lor (59) au fost apoi clasificați în trei grupe (ușoară, moderată, severă).

Această anchetă urmărește să determine informații suplimentare privind prezența sau absența PAS. Reticența instanțelor și a comunității de sănătate mintală de a accepta validitatea PAS contribuie probabil la perpetuarea perturbării relațiilor părinte-copil în litigiile privind custodia.

Constatări și concluzii: Se pare că datele din acest studiu coroborează observațiile și definițiile sindromului alienării parentale. Datele acestui studiu indică faptul că părinții din categoria PAS ușor au copii care manifestă mai puține comportamente negative față de părinții alienați, în timp ce copiii ai căror părinți se află în categoria severă manifestă mai multe comportamente negative față de părinții alienați. Acest studiu a constatat că, cu cât un copil manifestă mai multe comportamente negative față de un părinte alienat, cu atât simptomele și comportamentele părintelui său sunt mai severe.

În consecință, există o alienare mai severă față de părintele alienat și o perturbare mai mare a relației părinte-copil. PAS este o formă distinctă de abuz asupra copilului, întâlnită, în general, în disputele intratabile privind custodia.