Sinele emergent: o abordare existențial-Gestalt

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă explorarea lui Peter Philippson a sinelui ca fiind relațional și emergent, punând întrebări existențiale profunde și integrând în același timp concepte din diverse discipline. Este bine primită de terapeuți, în special de practicienii Gestalt, pentru accesibilitatea și implicațiile sale practice, deși primește unele critici pentru incoerența percepută și utilizarea de cuvinte la modă.

⬤ Foarte recomandat pentru terapeuți
⬤ integrează concepte din domenii diverse, cum ar fi neuroștiințele, teoria haosului și filosofia
⬤ trece cu ușurință de la teorie la practică
⬤ include studii de caz interesante
⬤ stimulează reflecția profundă și discuțiile
⬤ oferă o călătorie intelectuală bogată.

⬤ Unii recenzenți o consideră incoerentă și se bazează prea mult pe cuvinte la modă
⬤ poate să nu fie pe deplin inteligibilă într-o singură lectură
⬤ critici privind profunzimea și rigoarea academică.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Emergent Self: An Existential-Gestalt Approach

Conținutul cărții:

Această carte urmărește o înțelegere particulară a sinelui, din punct de vedere filosofic, din dovezile cercetării și implicațiile sale pentru psihoterapie. La fiecare pas, autorul include teoria, implicațiile clinice ale teoriei, legături cu perspectiva filosofică inerentă teoriei și, în final, un exemplu de caz mai extins.

Philipsson este de părere că sinele continuu este parțial o iluzie, parțial o construcție și că, de fapt, trebuie să ne străduim să rămânem la fel în fața tuturor posibilităților diferite pe care ni le oferă lumea. El crede că facem acest lucru din două motive. În primul rând, continuitatea permite un contact mai profund: prietenii, relații de iubire cu partenerii și familiile.

În al doilea rând, previzibilul generează mai puțină anxietate și că evităm această anxietate existențială acționând într-un mod stereotip și evitând unele dintre profunzimile contactului. El susține că această natură dublă a continuării sinelui, care într-un context adâncește contactul, iar în alt context îl evită, ocupă un loc important în înțelegerea psihoterapiei.