Singur

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o colecție de poezii care interacționează profund cu Tora, oferind o perspectivă profundă asupra temelor iubirii, sacrificiului și experienței umane. Cititorii o găsesc frumoasă, obsedantă și provocatoare, lăudând profunzimea și emoția din scrierile Jessicăi Jacobs.

⬤ Poezie uimitoare și frumoasă
⬤ angajament profund față de textele sacre
⬤ perspective accesibile asupra iubirii și sacrificiului
⬤ limbaj elocvent și evocator
⬤ capabil să deschidă inima și mintea cititorului.

Unii ar putea considera că prețul cărții este excesiv.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Unalone

Conținutul cărții:

„Fă un gard, spuneau rabinii, în jurul Torei”, se spune în primul vers al poemului unalone al Jessicăi Jacobs. Totuși, până la sfârșitul acestui poem de deschidere, Jacobs și-a definit angajamentul față de textele religioase ca pe un act de devotament pentru a trăi pe deplin în complexitatea lumii: „Aici, iubire, este fructul cu soarele încă în el.

Lasă-mă // să-ți iau sucul de pe bărbie. Haideți să onorăm ceea ce iubim / luându-l cu noi. „Structurată în jurul celor douăsprezece parshiyot (porțiuni) ale Genezei, traiectoria piesei unalone face o paralelă între imersiunea în învățăturile iudaice și lumea contemporană.

Fie că dialoghează cu textele sacre pe care le citește, fie că scrie din perspectiva subiecților săi, Jacobs parcurge o multitudine de experiențe: creșterea unui homosexual, îmbrățișarea propriei sexualități, inversarea rolurilor în calitate de copil adult al unor părinți în vârstă, lupta cu istoria religioasă și cu rolurile impuse femeii, explorarea modului în care trecutul prefigurează actuala noastră criză climatică și revederea înroșirii unei noi iubiri în timp ce cataloghează bucuriile profunde, deși mai familiare, ale unei relații de lungă durată. Profund personală și totuși universală în adevărurile sale, Unalone se bazează pe Cartea Genezei ca pe un document viu ale cărui povești, înțelepciune și noduri etice ne pot implica mai mult în propria noastră viață - indiferent de tradiția religioasă sau de convingerile spirituale. În această carte uimitoare și ambițioasă, Jacobs ne reamintește că toată poezia servește ca un fel de rugăciune - o recunoaștere a frumuseții, o cerere rostită pentru conectare, o tânjire spre o înțelegere care ne-ar putea ghida mai bine prin zilele noastre.

Când „te scufunzi / din înălțimile gemene ale ochilor tăi”, „acea mică piscină de dedesubt” nu este Dumnezeu. „Ei bine, nu chiar”, ne consolează Jacobs. „Ești tu.

O respirație mai adâncă decât ai fost / vreodată, o respirație mai aproape de lumea atentă, atentă. ”