Singur cu tine în eter: O poveste de dragoste

Recenzii ale cititorilor

Alone With You In The Ether este o poveste de dragoste profund filosofică și emoțională care explorează complexitatea iubirii, a sănătății mintale și a conexiunilor personale. Povestea urmărește două personaje imperfecte, Regan și Aldo, care împărtășesc o relație intimă, dar complicată. Scrisul este lăudat pentru natura sa poetică și profunzime, făcându-i pe cititori să reflecteze asupra vieții și a propriilor experiențe. Cartea este văzută ca fiind transformatoare pentru mulți, provocând gânduri și sentimente profunde despre existență și condiția umană.

⬤ Minunat scrisă cu proză poetică.
⬤ Personaje profund complexe care rezonează cu cititorii.
⬤ Explorarea pătrunzătoare a iubirii, a sănătății mintale și a temelor existențiale.
⬤ Narațiune captivantă, bazată pe personaje și dialog autentic.
⬤ Lasă o impresie de durată și provoacă la reflecție asupra sensului vieții și al relațiilor.

⬤ Ritmul lent poate să nu placă tuturor.
⬤ Unii cititori consideră că intriga lipsește sau nu este tradițională.
⬤ Preocupări legate de reprezentarea medicamentelor și a terapiei.
⬤ Poate fi prea profundă sau filosofică pentru cititorii ocazionali care caută o lectură ușoară.

(pe baza a 217 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Alone with You in the Ether: A Love Story

Conținutul cărții:

De la Olivie Blake, autoarea bestsellerului The Atlas Six, publicat de New York Times, vine un studiu intim și contemporan despre timp, spațiu și natura iubirii. Singur cu tine în eter explorează ce înseamnă să fii bolnav și cum să înfrunți fracturile din tine însuți și să continui să iubești ca și cum nu ai fi rupt.

CHICAGO, SOMETIME... Doi oameni se întâlnesc din întâmplare la Institutul de Artă. Înainte de întâlnirea lor, el este un doctorand care își gestionează gândurile distructive cu calcule compulsive despre călătoria în timp ea este o artistă contrafăcută bipolară, supusă unei psihoterapii ordonate de instanță.

Până la sfârșitul poveștii, aceste lucruri vor fi în continuare adevărate.

Dar aceasta nu este o poveste despre finaluri. Pentru Regan, oamenii sunt previzibili și plictisitori, inclusiv și poate mai ales ea însăși.

Ea face față plictiselii existenței trăind impulsiv, imaginându-și o nouă linie temporală alternativă care se creează în urma fiecărei decizii pripite. Pentru Aldo, lumea pare tulburător de haotică. El trece peste zilele sale prin ridicarea unui zid de rutină: un ritm susținut de reguli și formule care îl mențin în viață.

Fără ele, întregul cadru al existenței sale s-ar prăbuși. Pentru Regan și Aldo, viața a fost o chestiune de resemnare față de planurile inevitabilității - până când cei doi se întâlnesc. Oare șase conversații cu un străin ar putea fi variabila care să zguduie întreaga simulare?