Sisteme gramaticale fără frontiere lingvistice

Titlul original:

Grammatical systems without language borders

Conținutul cărții:

Cercetările actuale în domeniul analizei gramaticale și al sociolingvisticii indică două caracteristici esențiale ale limbii care par incomensurabile la prima vedere: (1) cercetările privind structura lingvistică indică organizarea și coerența internă, precum și funcționarea și interacțiunile unor sisteme gramaticale distincte, dar (2) cercetările sociolingvistice sugerează că frontierele lingvistice și „limbile” legate sunt construcții sociale contrafactuale care nu pot surprinde diversitatea și fluiditatea utilizării reale a limbilor. Acest lucru pare să constituie un fel de paradox „cuantic-lingvistic”: sistemele lingvistice nu sunt reale (sunt doar construcții ideologice), dar, în același timp, ele sunt o reflectare a structurii reale.

Această carte arată cum acest paradox poate fi rezolvat printr-o arhitectură care permite existența sistemelor gramaticale fără a presupune granițe lingvistice: această arhitectură pune situațiile de comunicare, mai degrabă decât limbile, în centrul sistematicității lingvistice, în timp ce limbile numite sunt capturate ca indici sociolingvistici opționali. Abordarea se bazează pe ideile limbajului „în libertate”, o metaforă pentru limbajul din medii care sunt mai puțin limitate de ideologiile monoglosice.

Autorul analizează patru tipuri diferite de medii: piețe urbane, medii lingvistice de patrimoniu, grupuri multietnice de adolescenți și medii sociale digitale. Lecțiile centrale care trebuie învățate din astfel de contexte lingvistice libere sunt următoarele: (1) situațiile de comunicare susțin diferențierea lingvistică și pot constitui astfel baza pentru registre fluide; (2) sistematicitatea gramaticală se bazează pe situații de comunicare și nu necesită limbi legate și frontiere lingvistice; (3) „limbile” numite pot apărea ca indici sociali care semnalează apartenența, dar aceasta este o dezvoltare opțională, nu necesară.