Slouching Towards Sirte: Nato's War on Libya and Africa (Războiul NATO în Libia și Africa)

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Slouching Towards Sirte” de Maximilian Forte oferă o analiză detaliată a intervenției militare a NATO în Libia, explorând efectele sale devastatoare asupra țării și implicațiile sale pentru interesele africane. Deși a fost lăudată pentru cercetarea minuțioasă și perspectiva pătrunzătoare, unii cititori au considerat-o prea lungă și lipsită de anumite contexte mai largi.

⬤ Magistral documentată și bine scrisă, oferă o analiză aprofundată a acțiunilor NATO în Libia.
⬤ Oferă o perspectivă unică în calitate de antropolog politic, aruncând lumină asupra dimensiunilor ignorate ale conflictului.
⬤ Prezintă fapte fără prejudecăți nejustificate și este considerată o lectură esențială pentru înțelegerea politicilor externe ale SUA.
⬤ Evidențiază implicațiile socio-politice ale intervențiilor militare și expune motivele subiacente, cum ar fi rasismul împotriva negrilor.

⬤ Unii cititori consideră că cartea ar putea fi mult mai scurtă, cu secțiuni care sunt inutil de lungi.
⬤ Critici pentru că nu oferă un punct de vedere global care să includă și alte părți interesate.
⬤ O afirmație conform căreia nu abordează motivațiile sioniste din spatele conflictului.
⬤ Percepția că este oarecum pedant și că ar putea fi mai concis.

(pe baza a 19 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Slouching Towards Sirte: Nato's War on Libya and Africa

Conținutul cărții:

Pe lista scurtă pentru.

Premiul Mavis Gallant pentru non-ficțiune acordat de Federația Scriitorilor din Quebec.

O analiză cuprinzătoare, această carte examinează toate justificările și miturile despre războiul împotriva Libiei și le demontează metodic. Ea prezintă istoria documentară a evenimentelor, proceselor și deciziilor care au condus la război, subliniind în același timp consecințele acestuia. Susținând că războiul NATO face parte dintr-un proces mai amplu de militarizare a relațiilor SUA cu Africa - care vede dezvoltarea AFRICOM al Pentagonului ca fiind în concurență cu inițiativa panafricană - această prezentare arată că relațiile occidentale cu o Libie „reabilitată” au fost în cel mai bun caz șubrede, pline de neîncredere și manifestând o preferință pentru schimbarea regimului.