Smellosophy: Ce spune nasul minții

Recenzii ale cititorilor

Recenzile la „Smellosophy” prezintă o reacție mixtă, unii cititori considerând-o atractivă și informativă, în timp ce alții îi critică structura și execuția. Unii au apreciat profunzimea cunoștințelor cu privire la știința mirosului, în timp ce alții au simțit că a fost prea verbos și dezorganizat.

⬤ Conținut captivant și informativ despre știința olfacției.
⬤ Potrivit atât pentru experți, cât și pentru profani.
⬤ Acoperire cuprinzătoare a istoriei și cercetării legate de miros.
⬤ Prezintă perspective fascinante asupra modului în care mirosul influențează comportamentul și emoțiile.

⬤ Umplut cu verbozitate și repetiție, ceea ce îl face să nu pară concentrat.
⬤ Dependența excesivă de citate lungi care întrerup fluxul narativ.
⬤ Lipsa de claritate și direcție, ceea ce duce la dificultăți de înțelegere pentru unii cititori.
⬤ Versiunea audiobook este prost realizată, lipsită de suporturi vizuale și cu o narațiune submediocră.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Smellosophy: What the Nose Tells the Mind

Conținutul cărții:

O carte a anului pentru NRC Handelsblad

"Aceasta este o carte specială... Îi învață pe cititori multe despre olfacție. Ne învață și mai mult despre ce poate fi filosofia.".

-- Times Literary Supplement.

"Plină de viață, autoritară... Vrea să reabiliteze statutul neglijat și marginalizat al mirosului.".

-- Wall Street Journal.

"Barwich... susține că am putea descoperi mult mai multe despre conștiință dacă am renunța la fixația noastră de școală veche asupra vederii.".

-- Harper's.

"Oferă discuții bogate despre percepția olfactivă, impactul conștient și subconștient al mirosului asupra comportamentului și emoțiilor, precum și detaliile fizice și comportamentale care determină mirosurile pe care le inhalăm, oferind o perspectivă largă asupra psihologiei olfacției.".

-- Știință.

Decenii de cercetare în domeniul cogniției au arătat că stimulii externi "declanșează" modele neuronale în anumite regiuni ale creierului. Ne gândim la creier ca la un spațiu pe care îl putem cartografia: aici răspunde la fețe, acolo percepe o senzație. Dar simțul mirosului - care abia recent a atras atenția neuroștiințelor - nu funcționează în acest fel. A. S. Barwich pune o întrebare înșelător de simplă: Ce îi spune nasul creierului și cum îl înțelege creierul?

Barwich a apelat la experți în neuroștiințe, psihologie, chimie și parfumerie în încercarea de a înțelege mecanismul și semnificația mirosurilor. Aromele sunt adesea capricioase și nu se aliniază cu regiuni neuronale bine definite. Ea a descoperit că creierul acționează nu numai ca o hartă, ci și ca un dispozitiv de măsurare, care simte și procesează mirosurile. Schimbând teoriile existente ale percepției, Smellosophy oferă un nou model pentru înțelegerea modului în care creierul reprezintă informațiile senzoriale. Este timpul să nu mai reciclăm ideile bazate pe paradigma viziunii pentru sistemul olfactiv.